Numarul 22 Serie Noua

Descarca revista

Cuprins

ARHEOLOGIE–ISTORIE
SIMONA LAZAR, Cu privire la coifurile de tip Chalcidic în spatiul carpato-dunarean (Some Considerations Regarding Chalcidic Type Helmets from the Carpatho-Danubian Area) p. 7
LIVIU MARIUS ILIE, Legitimarea angelica a puterii politice în iconografia medievala rasariteana (The Angelic Legitimacy of the Political Power in the Eastern Medieval Iconography) p. 15
OANA-ANDREIA SÂMBRIAN-TOMA, The Image of the Prince in Antonio de Guevara’s ”Clock of princes” translated by Nicolae Costin (Imaginea Domnului în „Ceasornicul domnilor” de Antonio de Guevara, tradus în româna de Nicolae Costin) p. 25
CLAUDIU NEAGOE, Instaurarea „Regimului fanariot” în Moldova si Tara Româneasca. Consideratii generale (L’instauration du «regime phanariote» en Moldavie et en Valachie. Considerations générales) p. 33
ANCA CEAUSESCU, Asezarile rurale din Câmpia Bailestiului, oglindite în documente cartografice din secolele XVIII-XIX (The Bailesti Field Rural Settlements Reflected in Some Cartographic Documents from the 18th and 19th century) p. 45
ILEANA CIOAREC, Domeniul funciar al boierilor Glogoveni în judetele Mehedinti si Gorj (Les propriétés foncières des boyards Glogoveanu dans les districts de Mehedinti et Gorj) p. 55
GABRIEL CROITORU, FLORIN NACU, Orasul românesc – orasul occidental. Similitudini si diferente (La ville roumaine – la ville occidentale. Des ressemblances et des différences) p. 71
ANGELA-RAMONA DUMITRU, Organizarea bisericeasca a Tarii Românesti (1849- 1856) (L’organisation ecclésiastique en Valachie (1849-1856) p. 79
MARIN SÂMBRIAN-TOMA, Obiceiuri culinare în Tara Româneasca de la Constantin Mavrocordat la Unirea din 1859 (Culinary Customs in Wallachia from Constantin Mavrocordat till 1859) p. 91
NICOLAE MIHAI, „Cest barbat, pe care patria plânge în durere vie”: funeraliile publice ale marelui logofat Alexandru Ghica 1850 („Cet homme que la patrie pleure à chaudes larmes”: les funérailles publiques du grand logothète Alexandru Ghica (1850)) p. 101
GEORGETA GHIONEA, Evolutia bancilor vâlcene între anii 1901-1948 (The Evolution of the Banks from Vâlcea County between 1901-1948) p. 111
LOREDANA MARIA ILIN-GROZOIU, GEORGETA GHIONEA, Consideratii privind evolutia scolilor profesionale, de meserii si primare din zona Dragasani (sec. XIX-XX) (Notes Regarding the Evolution of Primary, Professional and Technical Schools from Dragasani (19th – 20th century)) p. 123
NARCISA MITU, Modernizarea lumii rurale în timpul regelui Carol I: situatia Domeniilor Coroanei Regale (1884-1914) (The Modernization of the Rural World during the Reign of Charles I: the Lands Belonging to the Royal Crown (1884-1947)) p. 135
DIANA PAUNOIU, Primele alegeri parlamentare, organizate pe baza votului universal (noiembrie 1919). Judetul Dolj (First Parliament Elections based on the Universal Vote (November 1919). Dolj County) . 147
MARUSIA CÎRSTEA, Organisation d’après/guerre du monde (1945-1947) (The World Post-War Organization (1945-1947)) p. 157
SILVIU-GABRIEL LOHON, Arta monumentala si trecutul socialist. România si Bulgaria în oglinda (The Monumental Art and the Socialist Past. The Case of Romania and Bulgaria) p. 169
CEZAR AVRAM, ROXANA RADU, Evolutia istorica a reglementarilor privind relatiile de munca în România (The Historical Evolution of the Regulations Concerning Labour Relations in Romania) p. 181
ALEXANDRU DITA, Un episod din lupta pentru România Mare „Revista Neamului”sub redactia lui Ioan Ursu – un numar inedit (A Sequence from the Battle for Great Romania “Revista Neamului” edited by Ioan Ursu – special issue) p. 205
SANDU BOENGIU, OANA IONUS, ALINA BOENGIU, MIHAELA LICURICI, Poluarea apei freatice si potentialitatile patogene generate de inundatiile din 2006 în comuna Rast (La pollution phréatique et les potentialités pathogènes dues aux inondations du printemps 2006 dans le périmètre administratif du village Rast) p. 225

FILOLOGIE
AURELIA FLORESCU, Carti pastrate la Craiova apartinând familiei domnitorului Constantin Brâncoveanu (Des livres de la famille princière Constantin Brâncoveanu à Craiova) p. 235
ALEXANDRA IORGULESCU, MIHAELA MARCU, Teatrul roman, model al dramaturgiei universale (The Roman Theatre a Model of Universal Drama) p. 243
MADALINA STRECHIE, Augustus. Din Fastele lui Ovidius (Cartea I) (L’Auguste dans les Fasti d’Ovide (Le Ier livre)) p. 253
TUDOR NEDELCEA, Eminescu si realsemitismul (Eminescu and the Real-Semitism) …. 263
EMILIA PARPALA-AFANA, M. Sadoveanu’s Hatchet: An imagotypical novel. Occupation, Family and Lifestyle (Baltagul de M. Sadoveanu: un roman imago-tipic. Ocupatii, familie si mod de viata) p. 273
MIHAELA ALBU, „Agora – reper luminos în panorama publicatiilor românesti în exil” („Agora – a Glorious Landmark in the Panorama of the Romanian Exile Publications”) p. 287
CARMEN POPESCU, L’espace littéraire en tant qu’espace intertextuel (Topique, topologie, hétérotopie) (Spatiul literar ca spatiu intertextual (topica, tipologie, heterotopism)) p. 295
ELENA BUTOESCU, When postcolonial meets postmodern: the affixation of the world and its consequences (Când postcolonialismul întâlneste postmodernismul: afixarea lumii si consecintele sale) p. 307
ADELA STANCU, Noms de famille provenant des ethnonymes (Nume de botez derivate din etnonime) p. 317
IUSTINA BURCI, Meserii „cu vechime” în nomenclatorul ocupatiilor actuale (“Old” Professions in the Classified List of the Present Occupations) p. 323
ADELINA ILIESCU, Cercetari în domeniul onomasticii literare românesti (cu privire la poezie) (Des recherches dans le domaine de l’onomastique littéraire roumaine (concernant la poésie)) p. 333
ELENA CAMELIA ZABAVA, Repere onomastice în Tivisoc si Tivismoc de C. S. Nicolaescu-Plopsor (Des repères onomastiques dans Tivisoc et Tivismoc de C. S. Nicolaescu-Plopsor) p. 343
MIHAELA POPESCU, Étymologie des néologismes d’origine française en roumain (Etimologia neologismelor românesti de origine franceza) p. 353

ETNOGRAFIE
GABRIELA BOANGIU, Istoricul unui concept sau conceptualizari ale unui istoric – folcloristica si provocarile sale epistemologice (The History of a Concept or Conceptualizing ”a History” – Folkloristics and its Epistemological Challenges) p. 361
CORNEL BALOSU, Botez si mirungere în colindele din Tara Lovistei (Baptism and Anointing with Examples from the Repertory of Carols from Lovistea) p. 369
GABRIELA RUSU PASARIN, Muzeul de etnografie româneasca de la Val David – Canada (Le musée d’ethnographie roumaine de Val David – Canada) p. 385

FILOSOFIE–SOCIOLOGIE
ION MILITARU, Istoria unei false nebunii – iubirea ca deductie din concept Don Quijote (L’histoire d‘une fausse folie – l’amour comme dérivation du concept: Don Quichotte) p. 389
CONSTANTIN MIHAI, La mythanalyse du complexe d’Orphée (Analiza mitologica a complexului lui Orpheu) p. 419
SERBAN PATRASCU, ANA MARIA CINCA, Courte lecture politique de la magie de Giordano Bruno (II) (Scurte consideratii politice asupra gândirii magice a lui Giordano Bruno (II)) p. 431
ADRIANA NEACSU, Logica rezonantei – un proiect utopic sau o noua paradigma a cunoasterii? (Logique de la résonance – un projet utopique ou un nouveau paradigme de la connaissance ?) p. 437
RAMONA PANCIOIU, Thomas Kuhn si Gaston Bachelard – o analiza comparativa (Thomas Kuhn and Gaston Bachelard. A Comparative Approach) p. 445
RODICA TUGUI, Profesorul si ora de religie (statut, rol, evaluare a orelor de religie, activitati extracurriculare) (The Teacher and the Religion Class (Status, Role, Evaluation of the Religion Classes, Extracurricular Activities)) p. 453
ILEANA ROMAN, Tendinte si mutatii în comportamentul demografic actual (Tendences and Mutations in Todș’s Demographic Behavior) p. 473
CARMEN BANTA, Sentimentul apartenentei la comunitate prin biserica. Emigrantii români din Belgia (Le sentiment de l’appartenance à la communauté à travers l’Eglise. Les emigrants roumains de Belgique) p. 493
COSTELA IORDACHE, LILIANA POPESCU, Changes in the ethnic structure of the Urban Population within Oltenia South-Western Development Region during the 1930-2002 period (Schimbari în structura etnica a populatiei urbane între anii 1930-2002 în sud-vestul Olteniei) p. 501
DUMITRU OTOVESCU, CRISTINA OTOVESCU-FRASIE, Drepturile omului în contextul problemelor globale ale lumii contemporane (The Human Rights in the Context of the Global Problems of the Contemporary World) p. 511

STUDII JURIDICE
MAGDOLNA SIC (SZUCS), I beni „extra commercium” e la protezione dei deboli secondo il Breviario Alariciana – de bonis viventis (Bunurile extra commercium si protectia acordata conform Breviario Alariciana – de bonis viventis) p. 525
TEODOR SÂMBRIAN, Receptarea în codurile Calimach si Caragea a normelor de drept roman privitoare la pactele legitime, cu speciala privire asupra donatiei si compromisului (The Reception in the Calimach Code and in Caradjea’s Code of the Roman Law Regarding the Legitimate Pacts, with a Special View over Donation and Compromise) p. 541
DAVID FALADA, Res derelicta pursuant to czech civil code (Res derelicta în Codul Civil ceh) p. 553
CEZAR AVRAM, Fundamentarea legala a administratiei în unele tari europene. Studiu comparat (The Fundamental Legitimacy of Administration in some European Countries. A Comparative Study) p. 563
MARIA KOSTOVA, Le droit et literature. Le droit – la philosophie des Romains (Lege si literatura – filosofia dreptului roman) p. 569
CRISTINA OTOVESCU-FRASIE, The Inter-American System of Human Rights (Sistemul interamerican al drepturilor omului) p. 579

ECONOMIE
MADALINA CONSTANTINESCU, New Approaches in the Behavioral Economics (Noi abordari în economia comportamentala) p. 585
LAURA GIURCA VASILESCU, SORIN TUDOR, A survey of behavioral finance models (Privire generala asupra modelelor de economie comportamentala) p. 603

OPINII
ION-VIOREL MATEI, Romania and the European Union – Romanian Connections with European Values at the Cultural, Philosophical and Religious Levels p. 613

IN MEMORIAM
STEFAN STEFANESCU, În amintirea distinsului istoric Titu Georgescu p. 625

RECENZII
Costel Iordachita, Familia Lahovari. Ascendenta si destin politic, Editura Carminis, Pitesti, 2004, 272 p. (Nicolae Mihai) p. 631
Ilie Vulpe, Nicolae Mihai, Un craiovean pe meridianele globului. Impresii de calatorie la cumpana de veacuri XIX-XX, studiu introductiv, note, glosar, rezumat în franceza si engleza, Editura Alma, Craiova, 2007, 270 p. + 32 ilustratii (Marin Sâmbrian-Toma) p. 632
Lelia Trocan, Les Années de plomb, Paris, L’Harmattan, 2007, 186 p. (Constantin Mihai) p. 634
George Cristea, Regi si diplomati suedezi în spatiul românesc, secolele XVII-XX, Academia Româna, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007, 273 p. + 16 ilustratii, cuvânt înainte de acad. Florin Constantiniu (Nicolae Mihai) p. 636
Gh. Florin Ghetau, Protocolul de la Sankt-Petersburg (1913), Petrosani, Editura „Focus”, 2008, 78 p. + 6 anexe (Diana Paunoiu) p. 637

CRONICA STIINTIFICA p. 639

ABREVIERI p. 645

OBSERVATII CU PRIVIRE LA COIFURILE DE TIP CHALCIDIC DESCOPERITE ÎN SPATIUL CARPATO-DUNAREAN
Simona Lazar
(Rezumat)
Pe ambele maluri ale Dunarii, în aria Žuto Brdo – Gârla Mare, sunt atestate aproximativ 40 de asezari, însa, marea majoritate a acestora, fie nu au beneficiat de sapaturi sistematice, fie au fost prezentate foarte sumar, fara planuri de sapatura si detalii legate de complexele de locuire. Informatii mai multe avem doar despre câteva asezari: Balej, Cârna – „Nasta”, Cârna – „Rampa”, Ghidici – „Balta Tarova”, Ostrovu  Corbului, Ostrovu Mare – „Colonie”, Izvoarele, Hajduca Vodenica, Mala Vrbica – „Livade”, Usije – Grad.
Pe parcursul epocii fierului se observa ca o caracteristica a  habitatului, existenta unor asezari de mica întindere prezentând un singur nivel de locuire. Cele mai multe situri mentionate ca asezari, se prezinta de fapt sub forma unor grupuri de gospodarii familiale, situate la distante apreciabile unele de altele. Se cunosc putine exemple de asezari în Oltenia, din Bronzul târziu sau Hallstattul timpuriu care sa prezinte mai multe nivele de locuire, iar acestea se afla de obicei în zone privilegiate din punctul de vedere al accesului la resursele naturale, cum ar fi lunca Dunarii.
La Ghidici, pe o suprafata de aprox. 150 X 60m, între dunele de nisip si Dunare, au fost sapate, cum am mai amintit si în capitolul anterior, mai multe locuinte, dintre care sase apartin asezarii Gârla Mare, doua sunt de tip Bistret Isalnita, si patru din prima epoca a fierului.
În perioada bronzului târziu si mai ales în prima epoca a fierului asistam se pare, la disparitia asezarilor mari, cu mai multe niveluri de locuire. Acest lucru ar putea fi explicat si prin transformarile climatice petrecute la nivelul întregului continent. Pe baza cercetarilor palinologice, pedologice si arheozoologice, întreprinse cu precadere în zonele învecinate spatiului carpato-dunarean, s-a constatat instalarea în aceasta perioada a unui climat rece si din ce în ce mai uscat. A.Vulpe a presupus ca aceste conditii climatice au favorizat cresterea ponderii activitatilor pastorale, fenomen cu implicatii directe asupra tipului de habitat.
Documentatia arheologica din stadiul actual al cercetarii, cu toate lacunele ei, ne permite sa observam ca în paralel cu existenta unui habitat de tip „rasfirat”, asemanator comunitatilor care au ca mijloc de subzistenta pastoritul, sunt prezente acum cetati întarite, care alaturi de proliferarea unor obiceiuri fastuoase (tumulii de la Susani si Lapus) denota existenta unor conducatori de comunitati, desigur de tipul seferiilor, în cadrul carora acestia erau  interesati în afirmarea si mentinerea prestigiului social.
Faptul ca în structura locuintei (înteleasa ca element al spatiului locuit) este cuprins întregul simbolism cosmic, de la axis mundi, la prima piatra de temelie (înainte de depunerea careia se practicau sacrificii), ne îndreptateste sa presupunem ca posibile paralelele etnografice propuse pentru populatiile preistorice. Chiar daca nu putem decât sa banuim întregul esafodaj mitic ce ar fi putut sta la baza crearii asezarilor umane, acestea, prin urmele constatate arheologic ar pute oferi date cu privire la structura sociala si economica a comunitatilor.
În a doua parte a lucrarii prezentam catalogul cu asezarile descoperite în sudul Olteniei care dateaza de la sfârsitul epocii bronzului si începutul primei epoci a fierului.
Cuvinte cheie: Minima Dunarii, Geti, tipologie.

IMAGINEA DOMNULUI ÎN „CEASORNICUL DOMNILOR” DE ANTONIO DE GUEVARA, TRADUS ÎN ROMÂNA DE NICOLAE COSTIN
Oana-Andreia Sâmbrian-Toma
(Rezumat)
Pentru Antonio de Guevara, unul dintre cei mai cunoscuti autori spanioli ai Renasterii, era necesar ca domnitorul sa întruneasca numeroase calitati deoarece „nu era un om obisnuit, ci seful statului”. El trebuia sa fie un bun crestin, sa stie sa se înconjoare de întelepti, sa faca diferenta între bine si rau, sa ajute saracii si sa aprecieze cultura. Domnul întruchipa imaginea divinitatii, milei crestine si a angajamentului contractual asumat fata de popor, biserica si Dumnezeu. În continuare, autorul descrie cum istoria institutiei regelui se suprapunea istoriei statului si cum, pentru Renascentisti, aceasta institutie reprezinta o preocupare centrala.
Cuvinte-cheie: Renastere, Ceasornicul Domnilor, imaginea printului, imago Dei, miles Christi

ASEZARILE RURALE DIN CAMPIA BAILESTIULUI OGLINDITE ÎN DOCUMENTE CARTOGRAFICE DIN SECOLELE  XVIII-XIX
Anca Ceausescu
(Rezumat)
Câmpia Bailestiului, prin pozitia sa geografica si gradul natural diversificat, a constituit înca din antichitate o regiune de mare atractie economica si de convergente pe multiple planuri (istoric, social, spiritual etc.). Fiecare component al geosistemului a oferit factorului uman întinse spatii prielnice locuirii si unei valoficari agricole lesnicioase. Prin urmare, asezarile umane s-au înfiripat aici înca din neolitic, fapt demonstrat de siturile preistorice. Daca pâna în secolul al XVIII-lea dovezi despre existenta comunitatilor umane pe acest teritoriu au fost oferite de descoperirile arheologice, documente istorice scrise dar si de unele harti cu un continut, însa, deficitar, începând cu acest secol informatiile se îmbogatesc prin aparitia documentelor cartografice cu un continut mult mai exact si diversificat.
Hartile secolului al XVIII-lea pot fi împartite în doua categorii:  harti  cu caracter general întocmite la scara mica si mijlocie dintre care mentionam hartile realizate de Rizzi Zannoni (1774 si 1782),  I. F. Schmidt (1774), F. L. Güssefeld (1785), C. M. Roth (1771), C. Rigas Valestinli (1797) si harti la scara mare întocmite de ingineri militari austrieci: harta întocmita de Frederich Schwantz (1722) si harta lui Specht (1791).
Unul dintre cele mai vechi documente cartografice care cuprind zona  geografica studiata este Harta Tarii Românesti întocmita de stolnicul Constantin Cantacuzino (1700) care, desi aproximativa si cu putine detalii, având mai mult caracterul unui itinerar, prezinta, totusi, câteva asezari existente si astazi: Bailesti, Bistret, Calafat s.a. Reprezentative pentru acest spatiu sunt hartile realizate de Frederich Schwantz (1722) si Specht (1791) care consemneaza, pe lânga fenomenele de ordin natural si social-economic, si un numar apreciabil de asezari. Pe harta lui Schwantz sunt înscrise, pentru Câmpia Bailestiului, 50 de asezari dintre care aproape jumatate figureaza ca sate parasite, pustiite de razboi (pagus desolatus), depopulare însa temporara. Densitatea satelor a ramas aproximativ aceeasi si pe harta lui Specht, conditiile social-economice de tip feudal nepermitând o valorificare optima a potentialului câmpiei.
În secolul al XIX-lea, odata cu patrunderea capitalismului în agricultura, regiunile de câmpie au început sa fie mai intens populate. Pentru Câmpia Bailestiului fenomenul este bine reprezentat pe Harta rusa (1835) care, în plus fata de hartile anterioare ofera si informatii statistice privind numarul gospodariilor, si Charta României Meridionale (1864), harti pe care numarul asezarilor reprezentate este de aprox. 54, respectiv 53.
Materialele cartografice prin imaginea spatiala pe care ne-o ofera asupra proceselor si fenomenelor naturale sau antropice se constituie în adevarate dovezi despre existenta comunitatilor umane, despre modul în care acestea au valorificat spatiul geografic. Analiza asezarilor rurale din Câmpia Bailestiului prin prisma documentelor cartografice prezentate, reprezentative pentru acest spatiu (întocmite la intervale mari de timp), ne permite surprinderea evolutiei satelor atât temporar cât si în desfasurarea lor spatiala demonstrând înca o data permanenta populatiei autohtone pe aceste meleaguri.
Cuvinte cheie: documente cartografice, asezari rurale, dezvoltare, câmpia Bailestiului.

DOMENIUL FUNCIAR AL BOIERILOR GLOGOVENI ÎN JUDETELE MEHEDINTI SI GORJ
ILEANA CIOAREC
(Rezumat)
Acest articol îsi propune o analiza a proprietatilor funciare din judetele Mehedinti si Gorj care au apartinut boierilor Glogoveni.
Originari din Glogova, boierii Glogoveni sunt atestati prima data în secolul al XV-lea, mai precis în anul 1405, atunci cînd documentele mentioneaza pe un anume Rosu de Glogova ban de Jiu si de Tismana.
Mosia lor de vatra si centrul de manifestare socio-economica si politica a fost, pâna la sfârsitul secolului al XVII-lea, Glogova.
Proprietarii unui important domeniu funciar, boierii Glogoveni au încercat prin casatorii sa se integreze altor familii boieresti. Exkistenta acestui domeniu funciar este demonstrata de numeroase testamente, foi de zestre, hotarnicii, execmete marturii pentru istoria sociala a acestei familii din Oltenia.
Aceasta familie boiereasca a avut domenii în judetele Dolj, Gorj, Mehedinti si Romanati, obtinute fie prin cumparari fie prin casatorii. O parte din aceste mosii au ramas în proprietatea acesti familii, altele au fost vândute sau daruite manastirii Tismana. Analiza domeniului lor funciar este interesanta în reconstituirea calitatii si a rolului economic si social pe care aceasta familie l-a jucat în societatea româneasca.
Cuvinte cheie: boier, domeniu funciar, mostenire, judet.

ORASUL ROMÂNESC – ORASUL OCCIDENTAL.ASEMANARI SI DIFERENTE
Gabriel Croitoru, Florin Nacu
(Rezumat)
În acest studiu, autorii îsi propun sa demonstreze ca ideea potrivit careia în spatiul extracarpatic nu au existat orase în secolele XVI-XVIII este gresita. Este vorba de o eroare de perspectiva deoarece nu se poate suprapune îndeaproape modelul occidental al orasului realitatilor urbane din Europa de Est  chiar daca se acorda o încredere totala relatarilor calatorilor straini. Este bine cunoscut ca discursurile celor din urma pun în circulatie stereotipuri care pun accent în special pe diferentele între centru civilizat din vest si periferie salbatica în est.
Cuvinte cheie: urbanizare, perspectiva comparativa, tipologii, populatie.

ORGANIZATIA BISERICEASCA ÎN TARA ROMÂNEASCA (1849 – 1856)
Angela Ramona Dumitru
(Rezumat)
În acest articol este analizata, din punct de vedere institutional si edilitar, organizarea ecleziastica a Tarii Românesti în perioada 1849 – 1856, tinând cont de patru aspecte majore: alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxa; înfiintarea seminariilor teologice si tipariturile bisericesti; manastirile si problema închinarii prin Stat; bisericile si restaurarea lor. Raporturile între Biserica si Domnie, ca institutii centrale ale Statului modern, erau unele de supunere, prin intermediul Departamentului din Launtru. Acest studiu este întregit de un document – anexa în limba franceza – “Calcul pregatitor al subventiei pe care Manastirile Grecesti ar trebui sa le plateasca în Valahia” –, cu numele proprietatilor situate în Tara Româneasca care tineau de Locurile Sfinte si venitul lor anual (calculat în piastri).
Cuvinte cheie: Valahia, secolul al XIX-lea, organizare ecleziastica, perspective institutionale.

„CEST BARBAT PE CARE PATRIA ÎL PLÂNGE ÎN DURERE VIE”: FUNERALIILE PUBLICE ALE MARELUI LOGOFAT ALEXANDRU GHICA (1850)
Nicolae Mihai
(Rezumat)
Înmormântarea marelui logofat Alexandru Ghica, tatal printului-domnitor al Moldovei, Grigore Ghica (1807-1857), este o ocazie excelenta pentru studiul ritualurilor politice în spatiul românesc modern. În conformitate cu schimbarile care afecteaza practicile politice ale Europei secolului al XlX-lea, marcate de înflorirea nationalismului, identificam un amestec între elementele ceremoniilor funerare traditionale si reprezentarile doliului marelui om de stat si bun fiu al Patriei. Având în vedere conditiile specifice, socio-politice ale Principatului Moldovei la acea data, este bine de a refuza termenul de „cultura liberala a mortii” pe care unii autori (Emmanuel Fureix) o folosesc raportându-se la realitatile istorice ale Europei Occidentale (Franta).
Elitele politice, oamenii de rand, Biserica, armata au fost convocati, iar apoi aranjati în jurul corpului decedatului într-o ceremonie riguros stabilita al carui scop este mai mult decât evident:  un ultim omagiu adus celui care reprezinta deopotriva familia domnitoare si corpul national, adica întregul corp politic.
Pornind de la un document descoperit la serviciul Arhivelor Nationale din Iasi, articolul încearca sa sublinieze importanta unei antropologii istorice a practicilor funerare pentru a demonstra deplasarea de la un cortegiu obisnuit, reglementat la începutul secolului al XIX-lea, catre o reprezentare a puterii politice care încearca sa propuna un eveniment negativ pentru familia regala ca o problema nationala. Împrumuturi si reminiscente istorice, prezenta si absenta a poporul în încercarea de a oferi totdata un discurs cu privire la raporturile dintre individ si corpul social, impus de ideologia nationala si care este cel mai bine reflectat în productiile unor intelectuali de curte de tipul lui Gheorghe Asachi.
De asemenea, scopul textului este de a propune câteva chei de intepretare a acestui moment de „efervescenta funebra” (Emmanuel Fureix), între ultm omagiu adus marelui fiu al Patriei, celebrarii unui reprezentant al familiei domnitoare, comemorarii unui membru al Ecclesiei, pentru a pune mai bine în evidenta efectul catalizator al ritualului în producerea solidaritatii corpului social. Ceea ce se remarca în special este în jurul cui se organizeaza aceasta solidaritate: caci relatia strânsa între individ si corpul social, pe care nationalismul epocii o accentueaza într-o noua maniera, nu poate ascunde pozitia centrala, detinuta de familia domnitoare, în jurul careia sunt organizate solidaritatile sociale si politice. Este o reprezentare care este perfect în acord cu majoritatea modelelor monarhice ale Europei, în special dupa caderea regimurilor politice inst merge, în conformitate cu cele mai multe modele monarhic din Europa, mai ales dupa caderea regimurilor politice, stabilite ca urmare a revolutiilor din 1848.
Cuvinte cheie: istorie culturala, ritual politic, funeralii publice, Alexandru Ghica.

EVOLUTIA BANCILOR VÂLCENE ÎNTRE ANII 1901-1948
Ghionea Georgeta
(Rezumat)
Înfiintarea Bancii Nationale a României a creat premisele necesare aparitiei altor banci si dezvoltarii sistemului bancar românesc. Banca Nationala a României s-a constituit ca importanta institutie destinata creditarii activitatii economice si comerciale. La 1 ianuarie 1901, Banca Nationala a devenit institutie cu caracter privat, statul iesind din asociatie.
În conditiile în care Banca Nationala a României a devenit societate pe actiuni cu capital integral privat, conducerea acesteia a hotarât, la 13 decembrie 1901, înfiintarea unei agentii la Rm.Vâlcea. Obiectivul acesteia era asigurarea unor credite ieftine necesare marii majoritati a întreprinzatorilor, pentru dezvoltarea comertului, industriei, pentru consolidarea proprietatii taranesti.
Agentia Rm. Vâlcea a Bancii Nationale a României a început sa functioneze în luna august 1902, iar primele operatiuni contabile s-au înregistrat în luna octombrie 1902. Înfiintarea Agentiei a avut o mare influenta asupra crearii sistemului bancar vâlcean. La sapte ani de la începerea activitatii institutiei de credit, în judetul Vâlcea functionau 6 banci comerciale si 75 de banci populare. Dintre cele sase banci comerciale, patru îsi desfasurau activitatea în Rm. Vâlcea : Banca Vâlcea, Banca Râmnicului, Banca Providenta, Banca Fortuna si doua în Dragasani : Banca Dragoesti si Banca Unirea Comerciala.
Înfiintarea acestor banci a determinat dezvoltarea industriei în judet. S-au dezvoltat comertul si industria tabacariei, lemnariei, olariei, moraritului etc.
În anul 1926, a  fost înfiintata în Rm Vâlcea Camera de Comert si Industrie. Din a doua jumatate a anului 1931 toate firmele existente în judetul Vâlcea s-au înmatriculat la Regitrul comertului. Cu aceasta ocazie, în perioada august – noiembrie 1931, s-au înregistrat si toate unitatile bancare din judet: societatile anonime cu sediul principal în judetul Vâlcea; sucursalele deschise în judetul Vâlcea, apartinând societatilor anonime cu sediul principal în alte judete; precum si societatile cooperative de credit si economie (bancile populare). Mentionam dintre acestea: Banca Dragasani; Banca Horezului; Banca Brezoiu; Banca Podgoriei; Banca Taranilor; Banca Comerciala; Banca Comertului Balcesti; Banca Fratii Aslan & B.Stefanescu; Banca Comerciala Vaideeni; Banca Plugarului; Banca Comerciala Oltetul; Banca Comertului; Banca de Scont a României Banca Viticola etc.
Odata cu declansarea celui de al doilea razboi mondial, au avut loc o serie de transformari, cum ar fi: etatizarea Bancii Nationale a României, în decembrie 1946; aplicarea legii privind dirijarea si controlul creditelor, în iulie 1947; reforma baneasca, în august 1947; lichidarea bancilor particulare, în august 1948; reorganizarea Bancii Nationale a României, în noiembrie 1948. Operatiunile bancilor particulare din judetul Vâlcea au fost preluate de Banca Nationala a României, acordarea creditelor facându-se direct prin unitatile B.N.R., raspândite pe întreg teritoriul tarii.
Cuvinte cheie: banca, lege, economie, judetul Vâlcea.

CONSIDERATII PRIVIND EVOLUTIA SCOLILOR PROFESIONALE, DE MESERII SI PRIMARE DIN REGIUNEA DRAGASANI (sec. XIX-XX)
Loredana Maria Ilin-Grozoiu, Georgeta Ghionea
(Rezumat)
Educatia a aparut si a evoluat odata cu societatea, actionând ca un factor de progres, vehiculând valorile materiale si spirituale de-a lungul anilor. Personalitatea umana a devenit de-a lungul veacurilor o necesitate vitala pentru dezvoltarea societatii, asigurând legatura permanenta între generatii.
Un rol important în formarea si educarea personalitatii umane l-au avut slujitorii scolii, care au contribuit la formarea unor caractere demne, puse în slujba societatii românesti.
Prin activitatea instructiv-educativa, prin rezultatele obtinute la diferite concursuri scolare, scolile dragasenene au demonstrat ca sunt un nesecat izvor de cunoastere, de cultura si de talente, care au dus peste ani faima acestei regiuni. Si, cum „omul sfinteste locul”, orasul Dragasani a daruit tarii importante personalitati, formate în cadrul institutiilor sale culturale. Dintre acestea putem aminti: scriitorul Gib. Mihaescu (care a urmat scoala primara între anii 1901-1904), scriitorul avangardist Alfredo Bogardo (elev al scolii de baieti între anii 1918-1920), profesorul de arhitectura Sava Ion Nanu (elev al scolii primare între 1922-1925), guvernatorul Mugur Isarescu (elev al scolii generale „N. Balcescu” între anii 1959-1963). În galeria personalitatilor dragasene, merita mentionati Înalt Prea Sfintitul Valeriu Anania si preotul Dumitru Balasa, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea învatamântului în regiune.
Scoala dragaseneana a evoluat în ritm rapid, punându-si amprenta asupra dezvoltarii culturale si economice a regiunii. În perioada 1848-1861, a functionat în Dragasani o scoala care si-a desfasurat activitatea pe proprietatea Episcopiei Râmnicului. În anul 1861, scoala Episcopala a devenit scoala de stat.
În anul 1901 a fost înfiintata Scoala de meserii  din Dragasani, care avea urmatoarele specializari: fierarie, lemnarie, traforaj, tinichigerie si frângherie. În anul 1912, cu ocazia participarii la o expozitie din Bucuresti, obtine un important premiu gratie talentului si maiestriei profesorilor în instruirea si educarea tinerelor generatii de meseriasi.
La 1 septembrie 1903, Laura Simulescu, sotia fostului prefect al judetului Vâlcea, Dimitrie Simulescu a lasat prin testament orasului Dragasani scoala destinata pentru învatamântul primar si profesional de fete. Scoala era unicat prin constructia deosebita din acea vreme, având ceas, etaj si apa curenta.
Scoala nr 1 Dragasani a început sa functioneze în anul 1923, sub bagheta directorului Nicolae A. Ilie (1923-1924), fiind construita prin stradania primarului Marin Serbanescu.
În anul 1912 a fost înfiintata Scoala urbana de fete. Ulterior, o gasim sub denumirea de Scoala primara de fete Getta. În anul 1948 i s-a schimbat numele în Scoala 1 Mai, din anul 1995 poarta numele de Scoala Tudor Vladimirescu.
Scoala generala nr.5 Momotesti – Gârdesti a fost ridicata între anii 1922-1923, din initiativa localnicilor: Constantin Papureanu, Ion Petrica, Nicolae Dovleac, Ion Doran si Dumitru Truta. Scoala a fost construita în apropierea  podului de fier de peste râul Pesceana.
Între anii 1932-1933 s-a înfiintat  Scoala generala nr. 4 Capul Dealului, care si-a desfasurat activitatea la început în case particulare, cu chirie. A dispus de un local propriu cu o sala de clasa, învatator fiind în perioada 1932-1937, Stefan Radulescu.
În concluzie, putem afirma ca locuitorii regiunii Dragasani au fost si sunt iubitori de cultura, dovada diferitele tipuri de scoli înfiintate conform necesitatilor momentului.
Cuvinte cheie: scoala profesionala, educatie, cultura, Dragasani.

Modernizarea lumii rurale în timpul regelui Carol I. Situatia Domeniilor Coroanei Regale (1884-1947)
Narcisa Maria Mitu
(Rezumat)
Domeniile Coroanei Regale au fost constituite ca o solutie pentru îmbunatatirea situatiei financiare a familiei regale, astfel încât bugetul tarii sa nu fie afectat. Cu toate ca ele apartineau statului, erau folosite de catre rege.
Din dorinta de a moderniza aceste ferme, regele Carol I a adus experti straini, dupa care a urmarit formarea de specialisti români. Principalul interes al regelui, asistat de catre administratorul Domeniilor Coroanei Regale, Ioan Kallinderu, a fost acela de a-i învata pe lucratorii agricoli sa lucreze pamântul mai bine. În acest sens, o importanta deosebita a fost acordata o importanta deosebita procesul de educatie a acestora. Primul pas a fost construirea de scoli si biserici, biblioteci care contineau diferite carti menite sa trezeasca interesul pentru literatura nationala. În acelasi timp, au fost construite locuinte pentru administratori, ateliere de lucru pentru tineri unde sa învete o meserie: tâmplarie, agricultura, tesut, etc. În sate au fost organizate cursuri pentru adulti, organizatii culturale, teatre în care se desfasurau conferinte si anumite festivitati. Pentru cei care au lucrat în administratie, au fost înfiintate case de pensii care au acordat facilitati si asistenta timp de mai multi ani.
Aceste initiative pot fi considerate primele masuri luate de catre printul Carol împotriva saraciei si a lipsei de educatie.
Cuvinte cheie: Regat, domeniul regal, spatiul rural, modernizare.

PRIMELE ALEGERI PARLAMENTARE ORGANIZATE PE BAZA VOTULUI UNIVERSAL (NOIEMBRIE 1919). JUDETUL DOLJ
Diana Paunoiu
(Rezumat)
La 19 iulie 1917, când factorii de decizie ai statului român se aflau la Iasi, Adunarile Constituante au hotarât modificarea legii fundamentale a României, adoptându-se principiul votului universal, precum si cel al reformei agrare. Vechiul regim electoral, bazat pe cens, înceta sa mai existe.
La 14 noiembrie 1918, a fost publicat decretul-lege privind reforma electorala, care ulterior a fost modificat de câteva ori, iar la 26 ianuarie (4 februarie) 1919, instructiunile pentru aplicarea decretului mentionat.
Primele alegeri parlamentare organizate, în România, pe baza votului universal, au avut loc în zilele de 2, 3 si 4 noiembrie 1919 pentru Camera Deputatilor si în zilele de 8 si 9 noiembrie pentru Senat. Initial, se stabilise ca aceste alegeri sa aiba loc în ianuarie 1919. Aceasta decizie a fost anulata. Ulterior, data alegerilor a fost schimbata de sase ori (pentru lunile: martie, mai, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie).Factorii de decizie de la Bucuresti au motivat amânarea alegerilor a avut mai multe cauze, care au decurs atât din dificultatilor de pregatire întâmpinate de guvern si de reprezentantii sai în teritoriu, aflati în imposibilitatea de a îndeplini, pâna la termenele fixate, formalitatile cerute de noua lege electorala, cât si din cauza complicatiilor survenite în politica externa.
Potrivit decretului de reforma electorala, alegerile s-au desfasurat pe circumscriptii electorale. Fiecare judet a formt o circumscriptie electorala. Pentru judetul Dolj, decretul-lege a stabilit 14 locuri de deputati si 6 de senatori. Voltul a fost „universal, egal, direct, obligatoriu si secret”.
Complicatiile aparute în desfasurarea acestor alegeri au fost provocate de mai multe cauze. Cele mai multe dintre acestea au rezultat din elementele de noutate introduse de decretul-lege (elaborarea listelor electorale, procedura de votare etc.). Un numar mare dintre persoanele autorizate  sa elaboreze listele electorale (primari, functionari comunali si functionari politienesti) au fost derutati de extinderea dreptului de vot. Ei nu au avut timpul necesar pentru a asimila principiile legii. Rezultatul a fost întocmirea unor liste electorale incomplete. Ulterior, au fost organizate conferinte unde multe parti ale legii au fost explicate. Unele dificultati au aparut si din cauza faptului ca multi cetateni nu au înteles ca dreptul de vot este o datorie cetateneasca. Acestia au asteptat sa fie înscrisi din oficiu pe listele de votare.
În judetul Dolj, au fost 89 de candidati pentru cele 14 locuri de deputati, figurând pe 10 liste electorale. Rezultatele au fost urmatoarele: 4 reprezentanti din Partidului National-Liberal, 4 reprezentati din Partidul National-Liberal – gruparea disidenta, 4 din Partidul Taranesc, unu din Partidul Nationalist si unu din Partidul Conservator-Progresist. Cei 14 reprezentanti ai judetului Dolj au fost: Constantin Neamtu, Ion Florescu, Mitu Stoenescu, Ath. N. Gancea, Iulian C. Vrabiescu, Titu P. Adreiescu, Nicolae P. Romanescu, C. N. Popp, Alexandru Giulea, N. B. Rioseanu, Stefan Velovan, Elie Sandoiu, General G. Marcu si Nicolae N. Murgaseanu.
La alegeri pentru Senat, din judetul Dolj au participat, pe 5 liste electorale, 30 de candidati. Lista Partidului Nationa-Liberal a primit majoritatea voturilor. Cei 6 senatori alesi au fost: G. R. Geblescu, Dr. Elie Antonini, M. Policrat, Ion Stefanescu, Spiridon Filimon si Preotul Ion Bârzeanu.
În desfasurarea campaniei electorale, o serie de factori au fost în masura sa provoace confuzie si neîncredere în rândul electoratului de pe teritoriul judetului Dolj: migratia politicienilor de la un partid politic la altul; programe electorale incompatibile cu oamenii care le sustineau; propaganda negativa a conservatorilor si a reprezentantilor Ligii Poporului, care nu au participat la alegerile din noiembri; elementele de noutate înscrise în legea electorala, în special cele privind procedura de votare etc. Comparativ cu alte alegeri, cele din noiembrie 1919 s-a desfasurat în liniste: nu au mai avut loc ingerinte, batai, votari cu indivizi suspecti. Închiderea cârciumilor în perioada alegerilor a dus la evitarea scandalurilor. În cele 8 sectii si subsectii de votare din Craiova si cele 20 organizate în restul judetului Dolj au fost prezente trupe de ordine pentru mentinerea ordinei si solutionarea situatiilor neprevazute.
În  judetul Dolj, primele alegeri parlamentare organizate pe baza votului universal au reprezentat un succes detasat al Partidului National-Liberal, în contrast cu rezultatul alegerilor de la nivelul României întregite.
Cuvinte cheie: votul universal, alegeri Parlamentare, judetul Dolj, partide politice.

ORGANIZAREA LUMII POSTBELICE (1945-1947)
Marusia Cîrstea
(Rezumat)
Articolul „Organizarea lumii postbelice 1945-1946” accentueaza rolul celor trei aliante de la Teheran 1943, Ialta 1945, San Francisco 1945, Postdam 1945 si Conferinta de Pace de la Paris 1946-1947. de asemenea analizeaza obiectivele celor trei mari puteri SUA, URSS si Marea Britanie: continuarea razboiului pâna la înfrângerea finala a acelor state care au format Axa Roma-Tokio-Berlin: definitia finala a Europei postbelice si a organizarii institutiilor internationale care urmau sa mentina pacea si securitatea în lume.
În acelasi timp autorul analizeaza modul în care s-au desfasurat aceste întâlniri si în mod special a Tratatului de la Paris, aliante ce au accelerat procesul comunizarii României si a altor state din Europa de E si de S-E (Albania, Germania de Est, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia).
Cuvinte cheie: al doilea statut postbelic, organizatie internationala, întâlniri diplomatice, marile puteri.

ARTA MONUMENTALA SI TRECUTUL SOCIALIST. ROMÂNIA SI BULGARIA ÎN OGLINDA
Silviu-Gabriel Lohon
(Rezumat)
Scopul acestui eseu este acela de a analiza arhitectura totalitara, maniera prin care sa constatam ca în România si în Bulgaria a existat o ideologie persuasiva de-a lungul regimului comunist. Polemicile istorice despre monumente care s-au iscat dupa 1989 au generat doua tipuri de discurs despre notiunea de moarte sacra, mostenita din perioada socialista. Primul a examinat moartea ca paradigma simbolica a regimului socialist. Celalalt a insistat pe actualismul mortii, pe felul ei natural de a fi în istoria contemporana a celor doua tari, ca un set de puncte revelatoare care ar trebui discutate în conformitate cu sensul eroic care le-a fost atribuit monumentelor. Din aceasta perspectiva, structura mortii a trebuit sa ramâna nemodificata asa cum a fost ea reprezentata initial prin aceste monumente. Moartea nu a fost vazuta nici ca un produs al unei interpretari istorice exacte, nici ca o realitate de sine statatoare. Ea a reprezentat mai de graba ca o realizat extra temporala, în special atunci când a fost asezata în fata unui discurs ideologic.
Cuvinte cheie: comunism, arhitectura totalitara, mausoleu comunist, corpul politic al liderului.

EVOLUTIA ISTORICA A REGLEMENTARILOR PRIVIND RELATIILE DE MUNCA ÎN ROMÂNIA
Cezar Avram, Roxana Radu
(Rezumat)
Evolutia istorica a formarii si dezvoltarii relatiilor de munca pe teritoriul Tarilor Române, în sensul modern de munca salarizata, spre deosebire de munca fortata, munca neplatita si notiunea de sclavie sau cea de iobagie, îsi are originile în vechiul drept românesc. Astfel, primele persoane care au prestat o activitate în interesul statului (precursorii functionarilor publici) si care au primit o recompensa materiala pentru munca lor (desi nu erau salariati ai statului) au fost dregatorii si judecatorii. Dregatorii erau numiti si revocati din functie de catre voievod, în fata caruia depuneau un juramânt de credinta. Pâna la reforma lui Constantin Mavrocordat, ei nu primeau salariu, ci erau rasplatiti de voievod/domn. Un aspect important al reformei lui Constantin Mavrocordat (1730-1731) a fost crearea institutiei judecatorilor profesionisti, platiti de stat. Un alt moment important pentru evolutia dreptului românesc si, implicit, pentru evolutia relatiilor de munca, a fost reprezentat de Regulamentele Organice, care au instituit un sistem judiciar cu magistrati de cariera si functionari judecatoresti, toti fiind remunerati de catre stat.
Cea mai importanta reglementare din domeniul raporturilor de munca a fost adusa de Codul civil al lui Alexandru Ioan Cuza, adoptat în anul 1864 si intrat în vigoare la 1 decembrie 1865. Articolul 1471 din Cod interzicea încheierea unei conventii prin care o persoana se obliga sa presteze o activitate sau un serviciu pe durata nedeterminata.
Perioada 1866-1918 a fost caracterizata de elaborarea unei vaste legislatii privind raporturile de munca. Constitutia din 1866 a reglementat dreptul de asociere în organizatii profesionale (art. 27). Primele legi referitoare la durata timpului de munca au fost Legea de organizare a serviciului sanitar (iunie 1874), Regulamentul pentru industria insalubra (1875), Legea sanitara (1885) si Regulamentul privind industria insalubra (1894). Repausul duminical a fost stipulat de Legea din 6 martie 1897 si, mai târziu, de Legea privind repausul duminical din anul 1910.
În anul 1912 a fost adoptata Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si a asigurarilor muncitoresti, care a inclus o parte referitoare la asigurarea salariatilor, fiind prima norma juridica în acest domeniu, menita sa îmbunatateasca nivelul de trai si conditiile de munca ale lucratorilor.
Constituirea Organizatiei Internationale a Muncii, în anul 1919 (printre ai carei membri fondatori s-a aflat si România) a dat un nou impuls activitatii de reglementare a raporturilor de munca prin adoptarea a numeroase acte normative ca: Legea reglementarii conflictelor de munca din 1920, Legea sindicatelor profesionale din 1921, Legea repausului duminical din 1925, Legea pentru organizarea serviciului de inspec?ie a muncii din 1927, Legea pentru ocrotirea muncii femeilor ?i a copiilor ?i durata muncii din 1928, Legea asupra contractelor de munca din 1929, Legea pentru asigurarea plții lucrului efectuat ?i organizarea muncii în porturi din 1931, Legea Camerelor de Munca din 1932, Legea pentru înfiin?area jurisdic?iei muncii din 1933, Legea pentru pregatirea profesionala din 1936, Legea breslelor din 1938. Dupa 1938, legislatia muncii a cunoscut o involutie prin limitarea dreptului de asociere si înasprirea conditiilor de munca.
Stipularea, pentru prima data, a principiului dreptului la munca în Constitutia din 1948 si adoptarea, la 8 iunie 1950, a primului Cod al muncii din România (Legea nr. 3/1950) au pus bazele unei noi ramuri a dreptului: dreptul muncii.
Constitutia din 1952, cea din anul 1965, ca si Codul muncii din 1972 au modificat conditiile de exercitare a dreptului la munca, în conformitate cu regulile regimului comunist: dreptul la munca nu mai presupunea libertatea muncii, ci numai obligatia de a munci.
Dupa Revolutia din 1989, toate actele normative adoptate în domeniul dreptului muncii au avut ca principal obiectiv abrogarea tuturor reglementarilor restrictive, inhibitorii pentru noua economie de piata. În prezent, legea-cadru de reglementare  a relatiilor de munca este noul Cod al muncii (Legea nr. 53/2003) adoptat, împreuna cu un întreg ansamblu de acte normative noi, în scopul alinierii legislatiei românesti la normele comunitare.
Cuvinte-cheie: evolutie, drept, reglementare, munca, România.

POLUAREA APEI FREATICE SI POTENTIALITATILE PATOGENE GENERATE DE INUNDATIILE DIN 2006 ÎN COMUNA RAST
Sandu Boengiu, Oana Ionus, Alina Boengiu, Mihaela Licurici
(REZUMAT)
În urma debitelor istorice ale Dunarii, din primavara anului 2006 digurile de aparare ale localitatilor riverane au cedat. Au avut loc inundatii catastrofale în toata lunca fluviului, care fusese anterior desecata pentru a creste suprafata agricola si pe areale importante de pe prima terasa. În urma acestor inundatii calitatile de potabilitate ale apei de fântâna din zonele afectate au fost modificate foarte mult. În perioada inundatiilor, si ulterior, determinarile fizico-chimice si microbiologice ale apelor freatice din cadrul localitatii Rast au evidentiat depasiri ale valorilor normale la toti parametrii analizati si potentialitati patogene foarte mari.
În luna iunie din 1050 fântâni cât au fost catagrafiate de catre ASJ Dolj, s-au igienizat si dezinfectat un numar de 746 fântâni. Din fântânile dezinfectate s-au recoltat în aceasta perioada 76 de probe de apa la 24 de ore, prin sondaj, din diferite puncte ale comunei, pentru controlul conditiilor de potabilitate a apei. Din totalul probelor de apa, 76, analizate, în perioada mai – octombrie 2006, au rezultat urmatoarele date: un procent de 68,42 % din totalul probelor analizate neconforme bacteriologic; un procent de 69,73 % din totalul probelor analizate neconforme fizico-chimic; un procent de  85,5  % din totalul probelor analizate neconforme atât din punct de vedere bacteriologic, cât si fizico-chimic.
CUVINTE CHEIE: poluare, ape freatice, sanatatea populatiei, Rast, Dunare.

CARTI PASTRATE LA CRAIOVA APARTINAND FAMILIEI DOMNITORULUI CONSTANTIN BRANCOVEANU
Aurelia Florescu
(Rezumat)
Se poate considera ca activitatea tiparire a fost printre cele mai mari realizari ale culturii din epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Tiparirea a fost precedata de o perioada de încercari si de realizari care a început în anul 1508 si a continuat pe cursul secolelor XVI si XVII. Cartile românesti, bilingve (slavo-române) sau în greaca, araba si turca au fost tiparite în epoca lui Constantin Brâncoveanu în cinci centre tipografice care au functionat pe teritoriul Tarii Românesti la Bucuresti, Buzau, Snagov, Râmnic si Târgoviste. De asemenea, se gasesc numeroase carti care au fost publicate cu sustinerea domnitorului la Alep si Tbilisi dar si în alte regiuni mai îndepartate precum Antiohia si Ivire. Desfasuarea unei asemenea politici editoriale a fost confirmata de circulatia cartilor tiparite de mitropolitii Mitrofan, Antim Ivireanum difuzate pe tot teritoriul Tarilor Române.
Cuvinte cheie:  Constantin Brancoveanu, carti, circulatie, editorial politic.

AUGUSTUS DIN FASTELE LUI OVIDIU (cartea I)
Madalina Strechie
(Rezumat)
Fastele lui Ovidiu reprezinta o adevarata poezie a calendarului latin. Autorul a versificat sarbatorile romanilor, riturile si miscarea stelelor. De asemenea, lectura Fastelor permite compararea caracteristicilor lui Augustus, cel care, pentru poet, este cu adevarat Cel Mare, cu zeii Romei. Ovidiu face o etimologie poetica a numelui lui Augustus, primul imparat al romanilor.
Portretul lui Augustus este foarte obiectiv pentru ca el contine referiri la principalele actiuni ale sale care au vizat institutiile, templele si pacea romana. Augustus este cu adevarat Cel Mare pentru ca el a fondat o Noua Roma, cea care a devenit regina lumii.
Cuvinte cheie: Fastele lui Ovidiu, calendar, Augustus, Principat.

EMINESCU SI REALSEMITISMUL
Tudor Nedelcea
(Rezumat)
În partea a doua a studiului “Eminescu si realsemitismul”, autorul face o analiza  istorica cu privire la toleranta  domnilor români fata de colonizarile evreiesti de pe teritoriul românesc, prezentând câteva texte din legislatia româneasca si discutând opiniile unor scriitori români privitoare la semitism (Dimitrie Cantemir, B.P.Hasdeu, Alecu Russo, M.Kogalniceanu, V.Alecsandri) si ale unor politicieni români (domnitorul pe atunci Carol I,  I.C. Bratianu , I.G.Bibescu, Titu Maiorescu, Lascar Catargiu, C.A.Rosetti, I.Catacuzino, Dimitrie Sturza, Ion Ghica)  si terminând cu Eminescu.
Sunt citate studiile pertinente si obiective ale unor cercetatori evrei (Moses Gaster, Harry Kuller, Wilhelm Filderman, Raul Hilberg, Ion Ianosi, Leon Volovici, Andrei Oisteanu, Carol Iancu), studii privitoare la conventuirea si necesitatea integrarii evreilor în societatea româneasca în diferite perioade.
În studiile si articolele sale, Eminescu nu a criticat pe evrei din punct de vedere etnic si confesional, ci numai din punct de vedere economic, incluzându-i , alaturi de alti straini, în clasa bogata si  prospera din punct de vedere economic.
Termenul „realsemitism” este preluat de la acad.  Nicolae Cajal, fost presedinte al Comunitatii Evreiesti din România , preluat, la rândul sau, de la H.Tiktin
Cuvinte cheie: Eminescu, real semitism, societatea româna, integrarea evreilor.

BALTAGUL  DE M. SADOVEANU: UN ROMAN IMAGO-TIPIC. OCUPATII, FAMILIE SI MOD DE VIATA
Emilia Parpala Afana
(Rezumat)
Baltagul reprezinta, în opinia autoarei, un roman imago-tipic si semiotic, care consolideaza cele mai importante stereotipuri asupra specificului natural al românilor si care interpreteaza semnificatiile ascunse prin intermediul semiologiei.
Sinteza imagologica a romanului Baltagul confirma ideea discontinuitatii în evolutia auto-imaginilor literare. Este infirmata, astfel, imaginea fatalista, contruita de balada Miorita si pe cea devalorizanta, impusa de opera lui Caragiale de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
Cuvinte cheie: mentalitatea arhaica, identitate etnica, imagologie, auto-imagini.

SPATIUL LITERAR CA SPATIU INTERTEXTUAL (TOPICA, TIPOLOGIE, HETEROTOPISM)
Carmen Popescu
(Rezumat)
Studiul analizeaza trei concepte împrumutate din diferite arii disciplinare, care sunt totusi interconectate: topica (concept retoric, înteles ca sistem al unor topoï sau loci communes), tipologie (notiune împrumutate de catre filologi din matematica pentru a configura anumite caracteristici ale spatiului literar) si heterotopism („espace autre”) teoretizat de Michel Foulcault. S-a observat o legatura între heterotipism si heterocronie, concept propus de Thomas Pavel în L’art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique. Acesta se refera la tendinta oamenilor de a se proiecta pe sine in mod imaginativ în alte timpuri si spatii. Toate aceste notiuni pot fi subsumate modului (neo)clasic de negociere a relatiilor intertextuale, ca fiind opuse preferintelor moderne de a fragmenta, catre lipsa de coeziune, ironie si alte strategii deconstructive.
Cuvinte cheie: spatiul literar, intertextualitate, subiecte, topologie.

CÂND POSTCOLONIALISMUL ÎNTÂLNESTE POSTMODERNISMUL: AFIXAREA LUMII SI CONSECINTELE SALE
Elena Butoescu
(Rezumat)
Îndelungatele si delicatele dezbateri asupra relatiei dintre discursul postcolonial si cel postmodern au fost, initial,  fundamentate pe plasarea acestor discursuri, din punct de vedere temporal si istoric, în cadrul disciplinei cunoscute începând din anii ’50, sub numele de „studii culturale”. Aceasta situatie a dat nastere unui paratext revizionist al tuturor paradigmelor culturale occidentale. Exista un loc comun, în care cele doua concepte se intersecteaza, dar nu putem, totusi, nega existenta unui spatiu intelectual în care se dezvolta un ansamblu de probleme, referitoare la discursul postcolonial si postmodern ca sfidare a modernitatii. Autoarea ofera o explicatie sistematica asupra intersectarii celor doua discursuri, pornind de la proiectul modernitatii, fundamentat pe principii epistemologice, etice si estetice.
Key words: postcolonialism, postmodernism, modernity, representation.

NUME DE BOTEZ DERIVATE DIN ETNONIME
Adela Stancu
(Rezumat)
Numele de botez, care deriva din etnonime, reprezinta microsisteme antroponimice bine individualizate. Pornind de la apelativele care exprima nume entice, s-a ajuns la porecle care, mai târziu, au devenit nume proprii. Strainii care s-au stabilit pe teritoriul românesc aveau mai multe porecle care indicau ocupatia, originea locala a elementului etnic de unde apartineau. În sistemul antroponimic francez numele de botez defineste frecvent tara de provenienta. Numele care apartin acestei categorii acctentueaza relatiile existente între oameni si pamânt, teritoriu, casa, urmând conceptiile antice regionale. Toate aceste antroponime, care la început au avut o valoare etnica, au devenit, cu timpul, nume proprii (de botez) sub diferite forme, în acord cu regiunea din care faceau parte.
Cuvinte cheie: sistemul antroponimic, prenumele, etnonimul, numele.

MESERII „CU VECHIME” ÎN NOMENCLATORUL OCUPATIILOR ACTUALE
IUSTINA BURCI
(Rezumat)
În articolul de fata ne-am propus sa vedem câte dintre vechile meserii (sau functii) practicate în trecut se mai pastreaza astazi în terminologia curenta. Analiza materialului existent ne-a permis sa observam ca exista doua situatii:
a)    Profesii ale caror denumiri sunt înregistrate oficial în nomenclatorul ocupatiilor din România;
b)    Profesii ale caror denumiri nu sunt înregistrate oficial în nomenclatorul ocupatiilor, dar sunt foarte vechi si sunt utilizate frecvent la nivelul limbii comune.
În cazul celor dintâi am facut o departajare si în ceea ce priveste vechimea, clasificându-le pe doua transe de timp:
1.    Meserii actuale care au fost atestate înainte de anul 1650;
2.    Meserii actuale care au fost atestate dupa anul 1650.
Am constatat ca un numar de 27 de meserii, prezente în documentele de arhiva înainte de anul 1650, se regasesc si acum în rândul ocupatiilor din tara noastra. Acestea sunt: aprod, arhiereu, baies, calugar, calugarita, capitan, cioban, cizmar, cojocar, crainic, croitor, curelar, diacon, episcop, gradinar, morar, olar, paznic, pivnicer, portar, potcovar, preot, rotar, staret, vacar, zidar, zugrav. Ele se pot împarti, dupa domeniul caruia îi apartin, în trei categorii:
a.    biserica: arhiereu, calugar, calugarita, diacon, episcop, preot, staret;
b.    prestari servicii: baies, cioban, cizmar, cojocar, croitor, curelar, gradinar, morar, olar, potcovar, rotar, vacar, zidar, zugrav;
c.    functii în administratia domneasca si armata: aprod, capitan, crainic, paznic, pivnicer, portar.
Dupa anul 1650 se înmultesc în mod considerabil documentele scrise, mai ales cele în limba româna. Creste, în acest mod, si posibilitatea ca numele cât mai multor meserii sa apara în acte oficiale. Dintre meseriile practicate dupa 1650 si pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, se regasesc astazi consemnate în nomenclatorul ocupatiilor urmatoarele: argintar, arhiepiscop, arhondar, armurier, blanar, brutar, bucatar, cantaragiu, cazangiu, camatar, caraus, cântaret, ceaprazar, ceasornicar, cioplitor, cofetar, cosar, dogar, dulgher, exarh, fierar, geamgiu, giuvaergiu, gonaci, haham, herghelegiu, imam, inginer, intendent, judecator, lacatus, lumânarar, lustragiu, macelar, mitropolit, muzicant, oier, opincar, patriarh, padurar, pescar, pictor, pietrar, plapumar, protopop, sobar, sticlar, tabacar, tipograf, tâmplar, vânator, vânzator.
Exista si meserii, care desi sunt foarte vechi (unele fiind atestate chiar dinainte de anul 1600), nu se afla, astazi, printre profesiile înregistrate oficial. Ele sunt însa foarte cunoscute în vorbirea curenta: dascal, doctor, ploscar, popa, vames, vataf.
Odata cu evolutia societatii si dezvoltarea industriala, dincolo de înfatisarea grafica a cuvintelor, care s-a pastrat neschimbata de-a lungul timpului, au avut loc, în cazul unora dintre ele, si nuantari de sens.
În avalansa de noi meserii care se înregistreaza astazi exista, asadar, si ocupatii cu vechime de câteva sute de ani în istoria noastra. Perenitatea (la nivel functional, dar si lexical) le este asigurata, poate, si de faptul ca vizeaza îndeletniciri de baza, specifice poporului nostru.
Cuvinte-cheie: terminologie, profesii, dezvoltare industriala, spatiul românesc.

CERCETARI ÎN DOMENIUL ONOMASTICII LITERARE ROMÂNESTI (CU PRIVIRE LA POEZIE)
Adelina Iliescu
(Rezumat)
Cercetari în domeniul onomasticii literaturii române au fost realizate atât în ceea ce priveste proza, cât si în ceea ce priveste poezia. Au fost întreprinse cercetari asupra operelor unor poeti ca: George Cosbuc, Mihai Eminescu, Ion Barbu, Marin Sorescu.
Cercetarile au încercat sa scoata în evidenta rolul numelor proprii si functiile lor în textul literar. Interpretând numele proprii ca figuri de stil în textul poetic, cercetatorii considera ca dialectica personajelor este modelata în functie de anumiti factori, cum ar fi: locul si momentul aparitiei numelui propriu în text si importanta sensului semantic.
Cuvinte cheie: poezie, literatura, onomastica, cercetare.

REPERE ONOMASTICE ÎN TIVISOC SI TIVISMOC DE C.S. NICOLAESCU-PLOPSOR
Elena Camelia Zabava
(Rezumat)
Articolul de fata îsi propune ca obiect de studiu onomastica în basmul Tivisoc si Tivismoc (Nenascutii feciori ai lui Pacala, nazdravanii nazdravanilor), editie îngrijita de Aurelian I. Popescu, editata la „Scrisul Românesc”, Craiova, 1987.
Despre numele proprii în scrierile lui C. S. Nicolaescu-Plopsor, mai exact în povestile sale oltenesti, s-a discutat pe larg într-un deosebit de interesant studiu al Stelei Radulescu, intitulat Onomastica în „Povesti oltenesti”, publicat în revista „Arhivele Olteniei”, serie noua, nr. 9, 1994, p. 145-152.
Alegând un titlu ca Repere onomastice în „Tivisoc si Tivismoc” dorim sa privim basmul lui Plopsor din mai multe unghiuri onomastice, luând astfel în discutie, nu numai toponimia si antroponimia textului, ci si zoonimia, precum si conotatia titlului si a titlurilor capitolelor.
Identificarea reperelor onomastice în cartea lui C. S. Nicolaescu-Plopsor este cu atât mai provocatoare, cu cât încadrarea basmului Tivisoc si Tivismoc într-o anume categorie literara este foarte greu, daca nu imposibil de facut, „pentru ca nu este nici o poveste, nici un roman, nici o simpla culegere de anecdote, ci din toate câte ceva care sa-i asigure unicitate în literatura noastra”, lucrul acesta fiind subliniat de postfatatorul editiei la care facem referire.
Înca de la început însusi titlul surprinde. Abia dupa ce acesta este explicat se deschide o poarta spre întelegerea sensului cartii lui Plopsor, titlul fiind cheia textului.
Subtitlul cartii Nenascutii feciori ai lui Pacala, nazdravanii nazdravanilor mai da cititorului un indiciu, ca apoi, primul capitol Ispravile lui Tivisoc si Tivismoc înainte de a se naste. Copiii lui Pacala vor sa vie pe lume sa prezinte cele doua personaje care par sa apartina unei lumi a absurdului si care îsi cauta nume.
Daca numele personajelor par ciudate, nici descrierea lor fizica nu cunoaste acoperire în realitate. Portretul lor fizic se proiecteaza în mintea cititorului din sfera absurdului.
Cele doua nume, desi au rezonanta, se situeaza undeva la limita absurdului. Se creeaza impresia ca ele îsi pierd practic functia denominativa si este sugerata mai degraba impresia de joc.
Antroponimia este destul de saraca numeric, deosebit de sugestiva, mai ales pentru spatiul geografic evocat în text: Pacala, nea Marin al mare, popa Coliva, On Panduru, Trica, Marin.
Numele de locuri, desi nu sunt în numar mare în texul lui Plopsor, ele contribuie la localizarea faptelor si întâmplarilor, circumscriindu-se într-un spatiu geografic concret si determinat: Vaideei, Maciuca (sate în judetul Gorj), Atârnati, Ascunsea, Bucuresti. Exista în basm doua sintagme toponimice: Cetatea Banilor si Târgu Nou, sugerând Craiova, respectiv Caracal.
În ceea ce priveste zoonimia, aceasta este foarte putin reprezentata în text.
Desi inventarul onomastic este relativ sarac, numele devin deosebit de semnificative prin puternica conotatie pe care o au în text.
Cuvinte cheie: onomastica, literatura, C.S. Nicolaescu-Plopsor, Tivisoc si Tivismoc.

ETIMOLOGIA NEOLOGISMELOR ROMÂNESTI DE ORIGINE FRANCEZA
Mihaela Popescu
(Rezumat)
În acest articol se analizeaza neologisme din limba româna contemporana, ce provin din limba franceza, din perspectiva etimologica. Accentuam faptul ca limba româna contemporana include multe neologisme, cele mai multe provenind din limba franceza. O treime dintre acesti termeni reprezinta împrumuturi de diferite tipuri etimologice.
Cuvinte cheie:limba, vocabular, etimologie româneasca, neologism francez.

ISTORICUL UNUI CONCEPT SAU CONCEPTUALIZARI ALE UNUI ISTORIC
Gabriela Boangiu
(Rezumat)
Folclorul si folcloristica au deschis spatiul pentru numeroase dezbateri, specializarea stiintelor sociale si provocarile interdisciplinare si-au adus de asemenea contributia la redefinea metodologiei si a modurilor de abordare a realitatii socio-culturale.
Prezentul studiu aduce în prim plan provocarile cu care folcloristica le întâmpina. Nu este scopul acestei lucrari sa faca presupuneri despre viitorul disciplinei si evolutia sa, ci mai degraba abordeaza problematica construirii identitatii sale stiintifice. Folcloristica are un nucleu ce poate fi considerat identitatea sa de baza, distinct fata de alte influente interdisciplinare.
O permanenta chestinare, constientizare referitoare la teoria si metodologia sa specifica pot fi identificate.
Cuvinte cheie: folclor, istorie orala, document folcloric, reflexivitate.

MUZEUL ROMÂN DE ETNOGRAFIE DIN VAL DAVID – CANADA
Gabriela Rusu-Pasarin
(Rezumat)
Comunitatile de români, stabiliti în Canada, se remarca prin interesul pe care îl manifesta în pastrarea identitatii lor. În acest sens, Muzeul românesc de Etnografie din Val David, Canada, este un bun exemplu. Imaginea unei matrice culturale, modus vivendi si, de ce nu, un mod armonios de a comunica cu tara de adoptie, reprezinta de asemenea, dupa marturia fondatorilor, o bucata din România.
Cuvinte cheie: Canada, identitate româneasca, patrimoniu cultural, obiecte-simbol.

ISTORIA UNEI FALSE NEBUNII – IUBIREA CA DEDUCTIE DIN CONCEPT (DON QUIJOTE)
Ion Militaru
(Rezumat)
Studiul de fata urmareste cum, de-a lungul unei vaste traditii de interpretare a lucrarii majore a lui Cervantes, piesa de baza care a stat în atentia tuturor criticilor si interpretilor a fost nebunia reala a personajului – cele câteva tendinte de a gândi altfel personajul nereusind sa se impuna.
În studiul Istoria unei false nebunii – iubirea ca deductie din concept – se adopta o perspectiva diferita: simularea nebuniei. Printr-o astfel de interpretare, întreaga lectura a romanului devine complet filosofica, iar varianta obisnuita – vetusta.
Tot ceea ce se petrece în roman, odata adoptata simularea nebuniei, devine semnificativ dincolo de nivelul narat. Ratiunea pentru care nebunia devine un mijloc de simulare este una filosofica, de origine pascaliana: vidul existential si depasirea lui prin divertisment. Pentru ca un astfel de vid, singurul absolut existential în care suntem plasati – conform lui Pascal! – este inacceptabil, se recurge la variate forme de divertisment. nebunia fiind , în aceasta optica, o varianta de depasirea a neantului.
Cuvinte cheie:Don Quijote, Dulcinea, nebunie, concept.

ANALIZA MITOLOGICA A COMPLEXULUI LUI ORPHEU
Constantin Mihai
(Rezumat)
Pentru a sublinia importanta metodei mit-analizei, ca fundament al antropologiei imaginarului, ne vom opri asupra analizei mitologice a complexului lui Orpheu. Vom folosi notiunea de complex în acceptiunea lui Jung, ca o constelatie de asociatii, grupate în jurul unui element principal, marcat în mod afectiv. Urmând teza lui Durand despre mit-analiza, vom încerca sa subliniem mitemele care formeaza mitul lui Orpheu, ca si marile redundante ce constituie cheia sistemica sau cea verbala. De aceea vom analiza variatii filosofice, teologice, literare si muzicale ale acestui mit.
Cuvinte cheie: mythanalysis, complexul lui Orpheu, concedieri, mythems.

SCURTE CONSIDERATII POLITICE ASUPRA GÂNDIRII MAGICE A LUI GIORDANO BRUNO (II)
Serban Patrascu, Ana Maria Cinca
(Rezumat)
Autorii fac o analiza complexa asupra gândirii magice a lui Giordano Bruno, concluzionând ca acesta ramâne un renascentist autentic, care a creat un univers deschis. În lumea descrisa de el, gnoseologia, ontologia, mnemotehnica, magia, matematica, logica si politica interrelationeaza în mod dinamic într-un unic si coerent sistem. Din aceasta perspectiva, gândirea magica a lui Giordano Bruno are importante consecinte politice: magicianul însusi, descris de Nolan, are un teren bine definit de actiune, spatiul social si politic.
În viziunea lui Giordano Bruno, societatea, individul si natura sunt condusi de „impulsuri erotice”, toate lucrurile fiind legate între ele în marele lant al existentei.
Cuvinte cheie : Thomas Kuhn, Gaston Bachelard, paradigma, epistemologie.

LOGICA RÉZONANTEI – UN PROIECT UTOPIC SAU O NOUA  PARADIGMA A CUNOASTERII?
Adriana Neacsu
(Rezumat)
Doctor în medicina, având rezultate stiintifice remarcabile în profesia sa, Stefan Odobleja a ajuns la concluzia ca reversibilitatea si consonanta sunt doua principii universale, constitutive pentru structura elementara a oricarei realitati. Încercând sa le evidentieze în diferitele domenii ale cunoasterii, Odobleja aspira sa cunoasca ultimele fundamente ale ordinii universale. În acelasi timp, el vrea sa obtina controlul asupra lor, pentru a le perfectiona functionarea si pentru a le orienta consecvent în profitul omului. În felul acesta, Odobleja ajunge la o conceptie filosofica nu foarte complexa dar de o anumita amploare, pe care o expune în opera Psychologie consonantiste, publicata în 1938 la Paris, în care enunta prima teorie generala a ciberneticii. Nucleul acestei teorii fiind logica, Odobleja s-a straduit în deceniile urmatoare sa edifice o logica în calitate de stiinta a gândirii, capabila sa-i dezvaluie mecanismele de functionare, astfel încât sa o poata reproduce deopotriva într-un mod natural si artificial, fara sa-i afecteze spontaneitatea si creativitatea. Aceasta logica a fost numita de Odobleja logica rezonantei iar pentru constructia sa el a apelat la toate stiintele, tinzând spre o cunoastere esentiala si universala. Daca în calitate de mathesis universalis logica rezonantei pare a fi o utopie, ca metoda ea poate foarte bine functiona ca model cognitiv capabil sa sugereze colaborari vaste si mari sinteze între domeniile cunoasterii, care pot genera stiinte noi, realmente integratoare.
Cuvinte cheie: conditia umana, sensul vietii, criza existentiala, existenta veritabila.

Tendinte si mutatii în comportamentul demografic actual
Ileana Roman
(Rezumat)
Dezvoltarea socio-economica durabila în orice tara depinde în mare masura de eficacitatea formarii si utilizarii potentialului uman. În ultimele decenii, România se confrunta cu un sir de probleme demografice ca reducerea natalitatii, îmbatrânirea populatiei, migratia care au o multitudine de consecinte sociale, economice, politice, culturale nefavorabile si necesita elaborarea unor masuri eficiente pentru stabilizarea situatiei.
Reducerea numarului populatiei în majoritatea tarilor se explica prin scaderea continua a natalitatii. În Europa, indicii fertilitatii s-au stabilit la un nivel care nu asigura reproducerea simpla a populatiei sau la un nivel foarte scazut. Acesti indici sunt determinati de alegerea pe care o fac mii de cupluri conjugale referitor la nasterea copiilor. În tarile care trec la economia de piata, inclusiv România, aceasta alegere se explica, în multe cazuri prin dificultati materiale, posibilitati reduse ale familiilor în cresterea si educarea copiilor. Indicii scazuti ai natalitatii în Europa duc nu numai la reducerea continua a numarului populatiei, ci si la micsorarea numarului si îmbatrânirea fortei de munca în cea mai apropiata perspectiva, ceea ce este foarte important. Aceste schimbari structurale provoaca cresterea considerabila a sarcinii demografice, majoreaza cheltuielile statelor pentru asigurarea populatiei cu pensii, dezvoltarea sistemului de protectie sociala, ocrotirea sanatatii.
În spatiul european se observa schimbari profunde în comportamentul familial al populatiei. Nici România nu face exceptie. Subiectii principali ai acestor transformari sunt miile de persoane si de cupluri conjugale care iau decizii importante privind casatoria sau formarea relatiilor de parteneriat, nasterea copiilor în familie sau în afara ei, de a deveni sau nu parinte, de a divorta sau de a pastra familia. Deseori aceste decizii se iau sub influenta unor factori economici, sociali si culturali din regiunile respective. În prezent, constatam o reducere a nuptialitatii si natalitatii, cresterea instabilitatii familiei, a numarului de uniuni libere si de nasteri extraconjugale. Este evident ca aceste schimbari influenteaza semnificativ dinamica proceselor demografice. Amânarea casatoriei si a nasterii copiilor este una dintre cauzele principale ale scaderii fertilitatii, iar cresterea numarului de familii monoparentale necesita masuri suplimentare în planul protectiei sociale a acestora si asigurarea sanselor egale de crestere si educatie a copiilor atât din familiile complete cât si din cele incomplete.
În prezent, multe tari europene sunt preocupate de elaborarea masurilor de ameliorare a situatiei demografice. Evident ca în România aceasta are particularitati specifice proprii, ceea ce face imposibila aplicarea exacta a experientei altor tari în rezolvarea problemelor demografice. Se impune ca o necesitate stringenta elaborarea unor masuri politice eficiente în baza rezultatelor studiilor stiintifice, prognozelor evolutiei populatiei.
Cuvinte cheie: comportamentul demografic, schimbarile sociale, tendinte.

SENTIMENTUL APARTENENTEI  LA COMUNITATE PRIN BISERICA.EMIGRANTII ROMÎNI DIN BELGIA
Carmen Banta
(Rezumat)
Începutul emigrarii în Belgia a avut  un drum sinuos, prin de obstacole.  Regasirea spirituala prin  biserica a adus speranta pentru toti care au parasit România din cauza  regimului totalitar si au cerut azil politic în tara de adoptie. Astfel, luând în considerare faptul ca, în Belgia catolicismul este religia dominanta, la începutul anilor 1970, de la Paris a venit pentru prima oara un preot catolic român pentru a tine slujbe în limba româna.
Câtiva ani mai târziu, din  România a venit un nou preot ortodox.  Scopul sau era de a aduna mica comunitate de români. Cu timpul, regimului comunist din România a fost schimbat si astazi numarul emigrantilor români este foarte mare si confesiunile sunt variate.
În concluzie, putem spune ca enoriasii români, indiferent de apartenenta religioasa, nu si-au pierdut identitatea româneasca.
Cuvinte cheie: biserica, emigrare, afiliere, comunitate.

SCHIMBARI ÎN STRUCTURA ETNICA A POPULATIEI URBANE ÎNTRE ANII 1930-2002 ÎN SUD-VESTUL OLTENIEI
Costela Iordache, Liliana Popescu
(Rezumat)
Pe baze statistice este descrisa evolutia populatiei zonei cercetate, precum si cresterea sau descresterea numerica a nationalitatilor minoritare. Analiza structurii etnice, în perioada 1930-2002, releva caracterul predominant al românilor, evolutia numerica progresiva a acestora si regresul înregistrat de celelalte etnii, cu exceptia rromilor.
Cuvinte cheie: schimbari, structura etnica, populatie urbana, Oltenia.

BUNURILE EXTRA COMMERCIUM  SI PROTECTIA ACORDATA CONFORM BREVIARIO ALARCIANA – DE BONIS VIVENTIS
Magdolna Sic (Szucs)
(Rezumat)
În timpul perioadei romane postclasice, gasim cazuri specifice de res extra commercium. Din cauza unor motive economice, politice sau religioase, bunurile care ar fi putut face obiectul negocierii, datorita caderii Imperiului Roman, au fost excluse din circuitul comercial prin restrictii de înstrainare sau prin mijloace de control specifice. Bunurile in usu quotidiano sunt cele necesare vietii (supravietuirii) si bunuri ale persoanelor în viata, care nu reprezinta doar mostenirea sa viitoare, ci si bunuri necesare asigurarii propriei supravietuiri si, în multe cazuri, supravietuirea întregii familii.
Cuvinte cheie: Diocletian, Justian, Lex Romana visigotorum, bonos mores.

RECEPTAREA ÎN CODURILE CALIMACH SI CARAGEA A NORMELOR DE DREPT ROMAN PRIVITOARE LA PACTELE LEGITIME, CU SPECIALA PRIVIRE ASUPRA DONATIEI SI COMPROMISULUI
Teodor Sâmbrian
(Rezumat)
Prima sectiune este dedicata unor consideratii generale referitoare la pactele sanctionate de dreptul roman. În urmatoarele trei sectiuni sunt prezentate principiile române ale donatiei si receptarea lor în Codul Calimach (1817) si Legiuirea Caragea (1819). Sectiunea a cincea prezinta reglementarea pactului de compromis din timpul împaratului Iustinian cu relevarea celor mai importante izvoare romane în aceasta materie (Iustiniani Digesta, 4,8 de receptis qui arbitrium receperunt ut sententiam dicant si Codex repetitae prelectionis, 2,56 de receptis arbitris). În ultima sectiune, dupa câteva consideratii istorice si terminologice, este evidentiat marele numar de norme romane receptate în cele doua coduri românesti de la începutul secolului al XIX-lea cu ocazia reglementarii compromisului sau conventiei arbitrale.
Cuvinte-cheie: Codul Calimach, Legiuirea Caragea, drept roman, pacte legitime, donatia, compromisul.

RES DERELICTA ÎN CODUL CIVIL CEH
David Falada
(Rezumat)
Conceptia achizitionarii bunurilor res derelicta de catre stat ex lege reprezinta un model nou în comparatie cu posibilitatea dreptului natural de a se ocupa de res nullius. Dupa ce a fost introdus în sistemul legal ceh, caracteristicile sale au fost subliniate în amendamentul codului civil din 1964, adoptat în 1991. Putem presupune ca, noul cod civil va reconecta legislatia ceha la normele europene.
Cuvinte cheie: Legea Romana, Codul civil austriac, Res nullius.

LEGE SI LITERATURA – FILOSOFIA DREPTULUI ROMAN
Maria Kostova
(Rezumat)
Maximele despre proportie sau masura, despre compensatie sau ritm sunt mai vechi decât Roma, chiar si decât Grecia. Romanii au ridicat si afirmat aceste maxime ca legi fundamentale, ce au patruns în fiecare institutie a sistemului lor juridic. Pentru ca acest principiu este o categorie a filosofiei morale, iar dreptul a fost considerat o ramura a acestei filosofii, putem spune ca legea se afla la originea filosofiei romanilor. Natura specifica a spiritului roman, a spiritului unei natiuni înzestrate cu abilitati exceptionale de creare si elaborare a legii, si-a pus amprenta asupra vietii si culturii romanilor, în special asupra literaturii lor, pe parcursul întregii lor dezvoltari sociale.
Cuvinte cheie: Ciciero, Ulpian, Legea celor Douasprezece Table, Legea filosofiei.

SISTEMUL INTERAMERICAN AL DREPTURILOR OMULUI
Cristina Otovescu-Frasie
(Rezumat)
Sistemul interamerican al drepturilor omului este inspirat de cel european si bazat pe doua surse juridice: Carta organizarii statelor americane si Conventia Interamericana a Drepturilor Omului. Organizatia statelor americane (O.A.S.) este o organizatie interguvernamentala. Mecanismul interamerican de protectie si promovare a drepturilor omului se constituie printr-o dubla structura institutionala: una dezvoltata dupa deciziile Cartei organizarii statelor americane si cealalta formata dupa aplicarea Conventiei Americane a Drepturilor Omului. Aceasta din urma a fost semnata la San José si confirma functiile Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului, dând o anumita competenta si Curtii Interamericane a Drepturilor Omului cu scopul de a asigura statelor membre respectul angajamentelor acestora.
Cuvinte cheie: lege, institutii, sistemul american.

NOI ABORDARI ÎN ECONOMIA COMPORTAMENTALA
Madalina Constantinescu
(Rezumat)
Articolul încearca sa ofere o perspectiva actuala asupra economiei comportamentale, bazându-se  pe istoria, metodele si rezultatele sale, tinând seama de raporturile cu disciplinele de granita, dar si de propriile fundamente filozofice si metodologice. Punctul de plecare al demersului este ancorat între similitudinile dintre dezvoltarea economiei comportamentale si stiinta cognitiva. Ambele utilizeaza aceeasi abordare interdisciplinara, luând în considerare realitatea din diverse perspective si facând uz de o varietate de metode. Mai mult, exista legaturi directe între cele doua câmpuri de cercetare. Singura sursa de inspiratie pentru economia comportamentala  a fost cercetarea, care, la rândul sau, poate fi privita atât ca o sinteza a unor idei de sorginte economica, dar si ca o stiinta cognitiva. De aceea, putem defini economia comportamentala ca pe un efort de sporire a puterii explicative si predictive a teoriei economice, furnizându-i acesteia mai multe fundamente legitime din punct de vedere psihologic. Cuvinte cheie: economia comportamentala, neuroeconomie, mecanismele cognitive, tendinte.

PRIVIRE GENERALA ASUPRA MODELELOR DE ECONOMIE COMPORTAMENTALA
Laura Giurca Vasilescu, Sorin Tudor
(Rezumat)
Economia comportamentala reprezinta un domeniu de cercetare, care studiaza  bazele emotionale si sociocognitive, în vederea unei mai bune întelegeri a deciziilor economice si a manierei în care acestea afecteaza piata si alocarea resurselor. În acest context, trebuie facut apel la modele comportamentale cu scopul explicarii comportamentelor investitorilor si anomaliile pietei atunci când modelele rationale apar ca lipsite de „logica”. Cele doua parti constitutive ale economiei comportmentale sunt limitele arbitrajului (când pietele sunt ineficiente) si psihologia cognitiva. Economia comportamentala se bazeaza pe faptul ca fenomenele financiare pot fi întelese, întrebuintând modele în care unii dintre agenti nu au un comportament rational. În consecinta, prezentul studiu va încerca sa prezinte o serie de modele specifice economiei comportamentale, ce vor demonstra posibilitatea de a gândi coerent asupra procesului de fixare a pretului, tinând cont, totodata, de aspectele tipice ale comportamentului uman.
Cuvinte cheie: comportament financiar, modele, fenomene financiare, emotii.

ROMÂNIA SI UNIUNEA EUROPEANA. ANCORAREA VALORILOR ROMÂNESTI – CULTURALE, FILOZOFICE SI RELIGIOASE – LA CELE EUROPENE
ION-VIOREL MATEI
(Rezumat)
Plasata adesea în sfera de interese a marilor puteri, fie ca era vorba de Bizant sau, mai târziu, în Evul Mediu, de Imperiul Otoman ori de Regatele catolice – al Poloniei si Ungariei –, precum si de Sfântul Imperiu German sau Austriac si Rusia tarista, fie Germania si Rusia comunista, România a încercat sa se integreze în spatiul euro atlantic, alegând mai degraba Vestul si refuzând Estul. Dar o cooperare, fara valori si norme de conduita comune, este posibila numai pe o scurta perioada si absolut imposibila pe un termen mai lung. Faptul ca România este singurul stat din Europa al carui nume deriva din Roma ilustreaza foarte clar originile si aspiratiile acestui popor. Românii sunt succesorii romanitatii orientale, o romanitate a carei religie este ortodoxa. Iata principala contradictie a acestui popor de origine latina, care n-a mai avut de multa vreme o legatura directa cu lumea statelor romane occidentale. Tranzitia, reforma, privatizarea etc. în perspectiva concilierii Occidentului cu Orientul în spatiul carpato-danubian nu pot avea succes pâna în momentul în care initiatorii nu vor tine seama de aceste elemente fundamentale.
Cuvinte cheie: suveranitate limitata, deficit democratic, limitarea competentelor parlamentelor nationale, principiul subsidiaritatii.