ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE DIN CRAIOVA – C. S. NICOLAESCU- PLOPȘOR
Nr. 338 din 15 aprilie 2024
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, actualizată, Statutul Academie Române, dispozițiile privind Unitățile de cercetare cuprinse în secțiunea a 2-a din cap. V. ”Unități subordonate Academiei Române”, Regulamentul de organizare și funcționare al Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C. S. Nicolăescu-Plopșor,
Având în vedere normele naționale și europene privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
a analizat și a aprobat în ședința din 15 aprilie 2024
PLANUL PRIVIND EGALITATEA DE GEN ÎN INSTITUTUL DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE DIN CRAIOVA – C. S. NICOLAESCU-PLOPȘOR
În cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C. S. Nicolaescu-Plopșor există standarde privind egalitatea de gen și o bună practică instituțională pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare, în toate sferele activității instituționale, în conformitate cu normele naționale și europene în materie.
Consiliul științific întrunit în ședința din 15 aprilie 2024, în urma consultărilor sectoarelor științifice, cercetătorilor științifici și angajaților instituției, afirmă atașamentul față de valorile și măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, politicii, participării la decizie, furnizării şi accesului la bunuri şi servicii, cu privire la începerea sau extinderea oricărei forme de activitate, în cercetarea științifică, precum şi în alte domenii reglementate prin lege.
La nivelul instituției noastre, în funcție de specificul activității de cercetare științifică, având în vedere programele, proiectele și temele de cercetare științifică, se au în vedere următoarele:
Precizări conceptuale
Inegalitatea de gen reprezintă orice disparitate între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte poziţiile lor în spaţiul social. Această disparitate produce efecte genizate în accesul la cantitatea de resurse de natură economică (venituri), simbolică (prestigiu, respect, recunoaştere) şi/sau politică (reprezentare în poziţii de conducere şi putere de a lua decizii). Inegalităţile de gen în organizaţii decurg din poziţiile pe care le ocupă femeile şi bărbaţii în ierarhia de status a organizaţiei. În domeniul academic, aceste inegalităţi de gen pot fi uşor identificate prin indicatori dezagregaţi în funcţie de gen, care permit să comparăm proporţia femeilor şi bărbaţilor la fiecare nivel ierarhic, diferenţele de venituri, diferenţele de participare la elaborarea politicilor interne ale organizaţiei, inegalitatea în participarea la proiecte de cercetare şi în vizibilitatea ştiinţifică a rezultatelor de cercetare, precum şi în participarea în paneluri de selecţie a proiectelor de cercetare depuse în competiţii interne şi internaţionale. Inegalităţile pot fi măsurate, însă cauzele acestor inegalităţi sunt complexe, nefiind doar produsul reglementărilor şi practicilor instituţionale.
Conturată la început ca o dorință, egalitatea de gen, între femei și bărbați, a devenit apoi o tendință și chiar o preocupare intensă pentru implementarea în lume a acestei valori și a prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului. În contextul actual și într-o lume a globalizării este recunoscut faptul că s-au făcut progrese importante, însă nu suficiente. Încă există comunități unde femeile nu numai că nu sunt luate în considerare ca fiind capabile de realizarea unor munci intelectuale. De asemenea, trebuie să recunoaștem că situația s-a îmbunătățit în ultimele decenii și în aceste comunități pe măsură ce sistemele de educație s-au dezvoltat, au pătruns informații din lumea civilizată și mai ales organizații internaționale care și-au intensificat acțiunile în acest sens. Asistăm astăzi la prioritizarea acțiunilor în ceea ce privește egalitatea de gen în relație directă cu eliminarea oricărei forme de discriminare, asigurarea dreptului la sănătate, educație și de fapt a dreptului la viață. Analizând diferitele tipuri de documente (legi, hotărâri, recomandări, declarații, studii) am realizat că eforturile pentru înfăptuirea egalității de gen sunt atât pe plan organizatoric, legislativ, cât și social, umanitar ș.a. Tendințele actuale și prioritățile la nivel internațional vizează îmbunătățirea statutului femeii în societate și realizarea egalității de gen în toate domeniile, inclusiv în sport, conceptul de echilibru de gen fiind din ce în ce mai folosit. Cu toate acestea, la nivel național studiile realizate în ultimii ani au evidențiat rata mare a stereotipurilor și discriminărilor de gen existente încă în societatea noastră, iar în Indexul european pentru egalitatea de șanse România a fost printre statele care au înregistrat cele mai mici punctaje în toate perioadele analizate. Considerăm astfel faptul că realizarea egalității de gen ar trebui să fie o prioritate la nivel național.
Reglementări legislative și organizații cu responsabilități privind egalitatea de gen
Asigurarea respectării egalității de gen depinde, într-o mare măsură, de existența unor reglementări legislative la nivel național și internațional în acest domeniu. Conform experților UE, „cea mai notabilă ameliorare în ceea ce privește accesul femeilor la poziții de decizie s-a înregistrat în țările unde au fost introduse măsuri legislative”[1]. La nivel național, problematica egalității de gen este reglementată de legi, Hotărâri ale Guvernului (H.G.), Ordonanțe și Ordonanțe de Urgență Guvernamentale (O.G și O.U.G.), decrete și decizii. Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați (cu modificările și completările ulterioare) este principala lege la nivel național ce reglementează problematica egalității de gen. În articolul 1 al legii nr. 202/2002 se precizează faptul că această lege „reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România”[2]. În articolul 2, al legii menționate se stipulează faptul că „măsurile pentru promovarea egalității de șanse și pentru eliminarea disciminării bazate pe sex, se aplică atât în sectorul public, cât și în cel privat, în domeniul muncii, sănătății, educației, culturii, politicii, participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale”[3].
La nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional, problematica egalității de gen este reglementată, în principal, de tratate, directive, convenții, recomandări. Implementarea tuturor reglementărilor adoptate în legătură cu egalitatea de gen, în toate domeniile (educație, domeniul social, muncă ș.a.), se realizează prin intermediul unor structuri organizatorice:
La nivel național:
- Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES): „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale, şi care exercită funcţiile de strategie, reglementare, reprezentare şi autoritate de stat în domeniul violenţei în familie, cu atribuţii în elaborarea, coordonarea şi aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul violenţei în familie”[4].
- Comisia Națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (CONES) – „asigură coordonarea activității comisiilor județene și a municipiului București în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați”[5].
- Comisiile Județene în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES), respectiv Comisia Municipiului București în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați.
La nivel european:
- În decembrie 2006 Parlamentul European și Consiliul au decis înființarea Institutului European pentru Egalitate de Gen – The European Institute for Gender Equality (EIGE) – este un organism autonom al Uniunii Europene, înființat pentru a contribui la consolidarea si promovarea egalității de gen, inclusiv integrarea dimensiunii de gen în toate politicile UE și politicile naționale rezultate, precum și lupta împotriva discriminării bazate pe sex și sensibilizarea cetățenilor UE cu privire la egalitatea de gen.
La nivelul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C. S. Nicolăescu-Plopșor,
Personalul de cercetare este compus dintr-un număr mai mare de femei, proporţia acestora fiind de 54%, faţă de 46% bărbaţi. Femeile constituie o majoritate printre cercet. șt. III, dr. (17%) sau cercet. șt. II, dr. (38%).
În ceea ce privește personalul administrativ analiza arată următoarea situație: 50% femei, 50% bărbați.
Mai trebuie adăugat că inegalităţile de gen se reflectă la nivel managerial. Astfel, componența consiliului științific este următoarea (3 femei și 1 bărbat). La nivelul managementului departamentelor, poziţiile de șef de departament sunt ocupate de femei. Preponderența femeilor se datorează faptului că absolvenții de științe socio-umane sunt în marea majoritate femei.
[1] Uniunea Europeană, 2016, Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, Oficiul pentru publicații al UE, Luxemburg, p. 7.
[2] Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați , art.1, alin (1).
[3] Ibidem, art. 2, alin (1).
[4] Ibidem, art. 23.
[5] Ibidem, art. 24.