Numarul 23 Serie Noua

CUPRINS
ARHEOLOGIE–ISTORIE
IOHANA NICHITA, SIMONA LAZAR, Observatii cu privire la habitatul neolitic la Dunarea de Jos (Observations considering the habitat of the Neolithic age in the region of lower Danube) p. 7
SIMONA LAZAR, Asezari de la sfârsitul epocii bronzului si începutul epocii fierului din sudul Olteniei (The settlements at the end of the Bronze Age and the beginning of the Iron Age in Southern Oltenia) p. 17
OANA ANDREIA SÂMBRIAN-TOMA, Dunarea si orasele danubiene ca spatiu al fantasticului în descrierile militarului spaniol Diego Galán (The Danube and the Danubian Cities as Space of the Fantastic in the Descriptions of a Spanish Soldier, Diego Galán) p. 35
DINICA CIOBOTEA, ILEANA CIOAREC, Vamile de la Dunare, din zona de la Portile de Fier pâna la varsarea Oltului (secolele XIII-XVIII) (Les douanes danubiennes de la région Portes de Fer jusqu’à l’embouchure de l’Olt  (XIIIe-XVIIIesiècles)) p. 47
GABRIEL CROITORU, FLORIN NACU, Orasul Severin (La ville Drobeta Turnu Severin) p. 59
CEZAR AVRAM, Coordonate în diplomatia si politica militara româno-iugoslava în problema Dunarii la Conferinta de pace de la Paris (Des détails dans la diplomatie et la politique militaire roumaine-yougoslave sur la question du Danube à la Conférence de paix de Paris) p. 69
MIHAELA BARBIERU, Relatiile militare româno-iugoslave între anii 1924-1933 (Relations militaires entre la Roumanie et la Yougoslavie entre 1924-1933) p. 83
DIANA-MIHAELA PAUNOIU, Orasele românesti din stânga Dunarii sub efectul Legii administrative din anul 1938. Studiu de caz: Orasul Turnu Severin (Romanian cities in the left part of the Danube under the effect of administrativ law in the year 1938. Case study: Turnu Severin) p. 95
LAURENTIU RADU, Scoala „Cornetti” (The Cornetti Art School) p. 113
NARCISA MARIA MITU, XXEvolutia comertului românesc în porturile dunarene oltene în secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului XX (The evolution of the Romanian trade in the Oltenian Danubian ports in the 19th century and the first half of the 20th century) p. 121
GEORGETA GHIONEA, Cooperatia de credit în mediul urban din judetul Mehedinti:  organizare, evolutie si cadru legislativ (1885-1944) (Loan cooperation in urban environment in Mehedinti county: organization, evolution and legislative bounds (1885-1944)) p. 135
LOREDANA MARIA GROZOIU, Discutii si dezbateri parlamentare privind revizuirile Constitutiei de la 1866 (Parliamentary discussions and debates regarding the revision of the Constitution from 1866) p. 155
GHEORGHE FLORIN GHETAU, Reactii interne si internationale referitoare la încheierea Tratatului de pace de la Bucuresti (24 aprilie/7 mai 1918) (Inside and international reactions concerning the signing of the Bucharest peace treaty (april 24th / may 7th 1918)) p. 181
SILVIU-GABRIEL LOHON, Leninalia. Scurte observatii asupra prezentei cultului personalitatii lui V. I. Lenin în presa sovietica (Leninalia. On the V. I. Lenin’s Personality Cult in the Soviet Press) p. 189

FILOLOGIE
IUSTINA BURCI, Dictionar de meserii vechi. Literele A – B, (Dictionnaire des anciens métiers. Les lettres A – B) p. 197
TUDOR NEDELCEA, Eminescu si realsemitismul (III) (Eminescu and the real-Semitism (III)) p. 213
IULIA CRISTINA FRÎNCULESCU, Cross-linguistic influence and interference: terminological account (Influence et interférence linguistiques: aspects terminologiques) p. 227
ETNOGRAFIE
GABRIELA BOANGIU, The study of narratives on property between archive and “creation” of ethnological document (L’étude des histoires de vie sur la propriété entre archives et “création” du document ethnologique) p. 235
ANCA CEAUSESCU, Traditie si actualitate în practica obiceiurilor de iarna în stânga Dunarii oltene (Tradition and modernity encountered in the winter customs from the left side of the Oltenian Danube) p. 247
FILOSOFIE–SOCIOLOGIE
ION MILITARU, Istoria unui concept: erosul european în secolul al XIX-lea – Doamna Bovary (L’histoire d’un concept: l’Éros européen au XIXe siècle – Madame Bovary) p. 261
ADRIANA NEACSU, Sartre si psihanaliza (Sartre and the psychanalyse) p. 281
CONSTANTIN MIHAI, Une discipline aux frontières ou une discipline autonome: L’Imaginaire en débat (A frontier discipline or an autonomous one: The Imaginative in debate) p. 293
STUDII JURIDICE
TEODOR SÂMBRIAN, Receptarea în dreptul românesc a normelor de drept roman privitoare la acceptarea mostenirii (The Reception in the Romanian Law of the Norms Regarding the Acceptance of the Inheritance) p. 301
ROXANA RADU, Indemnizatii si prestatii acordate în sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale (Industrial Injuries Disablement Benefits for Work Accidents and Professional Diseases) p. 313
ECONOMIE
PETRE OPRIS, LAURA-ANTOANETA SAVA, Relatiile României cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Efecte în dezvoltarea resurselor energetice românesti (The relations of Romania with IMF and IBRD. Effects regarding the development of the Romanian energetic resources) p. 325
OPINII
ATTILO MASTINO, La Pax Flavia dopo il bellum Iudaicum p. 381
MIHAI VALENTIN VLADIMIRESCU, The Future of Theological Studies in Europe p. 387
ANDREA AUGUSTA DE AGUIAR, Un viaje por el mundo de la „trotaconventos” Celestina de Fernando de Rojas p. 395
ELISABETA NEGRAU, Data mortii vornicului Serban Cantacuzino p. 399
RECENZII
Constantin Ittu, Heraldica vie si rolul ei social, Sibiu, Editura Techno Media, 2008, 252 p. si 4 planse (Oana Andreia Sâmbrian-Toma) p. 409
Ignacio Arellano, José M. Díez Borque, Gonzalo Santoja (eds.), Cristóbal de Acuña. Nuevo descubrimiento del Gran río de las Amazonas, Madrid, Iberoamericana, 2009, 181 p. (Oana Andreia Sâmbrian-Toma) p. 411
Andi Mihalache, Manusi albe, manusi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei de Hohenzollern/ White gloves, black gloves. The heroes’cult during the Hohenzollern dinasty, Limes Publishing House, Cluj-Napoca, 2007, 304 p. (Nicolae Mihai) p. 412
Românii despre Rigas. Repere istoriografice, editie, studiu introductiv si note suplimentare, Georgeta Filitti, Bucuresti, Editura Omonia, 2007, 456 p. + 40 ilustratii (Nicolae Mihai) p. 414
ABREVIERI p. 415

Observatii cu privire la habitatul neolitic la Dunarea de Jos
IOHANA NICHITA, SIMONA LAZAR
Descarca articol
(Rezumat)
Caracterul habitatului perioadei discutate se defineste ca o simbioza între conditiile de clima, specificul economiei rurale, schimburile intercomunitare sau la distanta, necesitatea crearii unor sisteme de fortificatie si existenta unor centre de putere si a anumitor practici religioase.  Asezarile neolitice se gasesc în majoritatea cazurilor situate pe cursuri de râuri si pâraie, lânga izvoare cu apa potabila, mai ales pe terasele joase sau mijlocii.
Aceste amplasamente ofereau pe lânga apa potabila si  o alta sursa importanta de hrana, si o posibilitate de comunicare. De cele mai multe ori, ocupatiile dominante ale grupului sau chiar ale indivizilor au determinat alegerea unui anumit amplasament, unde locuirea apartine, dupa cât se pare, unei singure familii sau unui grup restrâns.
Cresterea animalelor (bovine si ovi-caprine), precum si existenta materiilor prime ca argila si sarea sunt surse principale de existenta a locuitorilor asezarilor neolitice. Pe lânga conditiile oferite de mediu, amplasarea asezarilor neolitice este influentata de factori psihologici ce tin de familie si comunitate. În functie de conditiile sus mentionate, se structureaza categoriile de zone în care s-au identificat asezari: în lunca,  dar în zone neinundabile, pe magini de terase, pe terase joase, în valea Dunarii, pe ostroave ale Dunarii, pe margini de lacuri, în pesteri la Dubova-Pestera lui Climente, Pestera Veterani, Valea Carasului sau în adaposturi sub stânca.
Atât dezvoltarea demografica precum si sedentarizarea comunitatilor au determinat o concentrare a locuirii, în primul rând în zonele cele mai propice vietii omenesti iar apoi în  asezari care permit locuirea împreuna a mai multor grupe coerente. Neoliticul cunoaste ca forma de locuire asezarea agricola sau, mai simplu, satul. Catre sfârsitul neoliticului, aceste sate sunt fortificate, capata uneori dimensiuni foarte mari si o sistematizare teritoriala importanta, reprezentând de fapt, forme de trecere de la sat la oras si comportând forme incipiente de organizare politica de tip comunitar, de societate pe ranguri si de drept de tip cutumiar. Sfârsitul neoliticului este marcat în Orientul Apropiat de aparitia primelor orase ( cel mai bine cunoscut este cel de la Jericho din Iordania). Aceste orase au aparut ca urmare, pe de o parte, a unui efort colectiv, dar si ca urmare a organizarii acestui efort colectiv, si prin asta a ierarhizarii societatii. Odata cu aceasta, în proto-orasele eneolitice sau calcholitice apar si primele sedii de putere – palate – adesea asociate cu sanctuarele.
În ceea ce priveste locuinta propriu-zisa, în neoliticul dezvoltat apar tehnici constructive mai complexe, folosind lemnul si lutul pentru înaltarea unor case, de suprafata si cu forme geometrice, uneori de dimensiuni relativ mari.
Cuvinte cheie: asezari, neolitic, Dunarea de Jos, tehnici de constructie.

ASEZARI DE LA SFÂRSITUL EPOCII BRONZULUI SI ÎNCEPUTUL EPOCII FIERULUI DIN SUDUL OLTENIEI
SIMONA LAZAR
Descarca articol
(Rezumat)
Pe ambele maluri ale Dunarii, în aria Žuto Brdo – Gârla Mare, sunt atestate aproximativ 40 de asezari, însa, marea majoritate a acestora, fie nu au beneficiat de sapaturi sistematice, fie au fost prezentate foarte sumar, fara planuri de sapatura si detalii legate de complexele de locuire. Informatii mai multe avem doar despre câteva asezari: Balej, Cârna – „Nasta”, Cârna – „Rampa”, Ghidici – „Balta Tarova”, Ostrovu  Corbului, Ostrovu Mare – „Colonie”, Izvoarele, Hajduca Vodenica, Mala Vrbica – „Livade”, Usije – Grad.
Pe parcursul epocii fierului se observa ca o caracteristica a  habitatului, existenta unor asezari de mica întindere prezentând un singur nivel de locuire. Cele mai multe situri mentionate ca asezari, se prezinta de fapt sub forma unor grupuri de gospodarii familiale, situate la distante apreciabile unele de altele. Se cunosc putine exemple de asezari în Oltenia, din Bronzul târziu sau Hallstattul timpuriu care sa prezinte mai multe nivele de locuire, iar acestea se afla de obicei în zone privilegiate din punctul de vedere al accesului la resursele naturale, cum ar fi lunca Dunarii.
La Ghidici, pe o suprafata de aprox. 150 X 60m, între dunele de nisip si Dunare, au fost sapate, cum am mai amintit si în capitolul anterior, mai multe locuinte, dintre care sase apartin asezarii Gârla Mare, doua sunt de tip Bistret Isalnita, si patru din prima epoca a fierului.
În perioada bronzului târziu si mai ales în prima epoca a fierului asistam se pare, la disparitia asezarilor mari, cu mai multe niveluri de locuire. Acest lucru ar putea fi explicat si prin transformarile climatice petrecute la nivelul întregului continent. Pe baza cercetarilor palinologice, pedologice si arheozoologice, întreprinse cu precadere în zonele învecinate spatiului carpato-dunarean, s-a constatat instalarea în aceasta perioada a unui climat rece si din ce în ce mai uscat. A.Vulpe a presupus ca aceste conditii climatice au favorizat cresterea ponderii activitatilor pastorale, fenomen cu implicatii directe asupra tipului de habitat.
Documentatia arheologica din stadiul actual al cercetarii, cu toate lacunele ei, ne permite sa observam ca în paralel cu existenta unui habitat de tip „rasfirat”, asemanator comunitatilor care au ca mijloc de subzistenta pastoritul, sunt prezente acum cetati întarite, care alaturi de proliferarea unor obiceiuri fastuoase (tumulii de la Susani si Lapus) denota existenta unor conducatori de comunitati, desigur de tipul seferiilor, în cadrul carora acestia erau  interesati în afirmarea si mentinerea prestigiului social.
Faptul ca în structura locuintei (înteleasa ca element al spatiului locuit) este cuprins întregul simbolism cosmic, de la axis mundi, la prima piatra de temelie (înainte de depunerea careia se practicau sacrificii), ne îndreptateste sa presupunem ca posibile paralelele etnografice propuse pentru populatiile preistorice. Chiar daca nu putem decât sa banuim întregul esafodaj mitic ce ar fi putut sta la baza crearii asezarilor umane, acestea, prin urmele constatate arheologic ar pute oferi date cu privire la structura sociala si economica a comunitatilor.
În a doua parte a lucrarii prezentam catalogul cu asezarile descoperite în sudul Olteniei care dateaza de la sfârsitul epocii bronzului si începutul primei epoci a fierului.
Cuvinte cheie: asezari, Sudul Olteniei, epoca bronzului, epoca fierului.

DUNAREA SI ORASELE DANUBIENE CA SPATIU AL FANTASTICULUI ÎN DESCRIERILE MILITARULUI SPANIOL DIEGO GALÁN
OANA ANDREIA SAMBRIAN-TOMA
Descarca articol
(Rezumat)
Înca din Antichitate, oamenii au fost atrasi de explorarea necunoscutului. Fie ca au încercat sa descifreze tainele alchimiei sau au contribuit la dezvoltarea stiintei, exista, indubitabil, o atractie fata de profunzimea necunoscutului, fata de ocult. Una dintre caile cele mai vechi ale descifrarii tainelor mistice au fost pelerinajele religioase: de la Ierusalim la Mecca, trecând prin Santiago de Compostela, pelerinajul presupune un drum initiatic si, pe masura ce avanseaza, exista o posibilitate extrem de mare ca el sa se transforme într-un drum al evolutiei si devenirii spirituale. Calatoriile au avut la baza, fie scopuri de propagare a ideilor religioase, ratiuni comerciale, de satisfacere a unor curiozitati pur personale sau dorinta de a cunoaste lumea. Anul 1492 a marcat un moment de referinta în istorie, prin descoperirea, chiar daca neconstienta, a Americii. Oricum, s-a luat contactul cu o alta civilizatie, iar aceasta luare de contact se facea dupa ce Evul Mediu propagase preponderent calatoriile în scop prozelit. Astfel, Columb rupea traditia instaurata, lansând o noua moda pentru europeni: cea a calatoriei-aventura. Cele mai interesante de studiat sunt reactiile celui care face descoperirea, modul în care el se raporteaza la Nou, întrucât fara sa îl întelegem pe Columb, nu vom putea asimila niciuna dintre formele de reprezentare ale urmasilor sai. La sfârsitul secolului al XVI-lea, militarul spaniol Diego Galán (1575-1648), cazut prizonier în mâinile piratilor algerieni si vândut ca sclav, a participat la batalia de la Calugareni din 1595, luptând de partea turcilor, întrucât vâslea la galere, dar simtindu-se fericit pentru victoriile crestinilor. Relatarile lui Galán despre Dunare si orasele sale pastreaza ceva din imaginarul colectiv spaniol al conchistadorului sau, în orice caz, al descoperitorului. Pus fata în fata cu elementul de noutate, soldatul spaniol se raporteaza la el, atât prin redari sumare, obiective, cât si prin mirajul fantasticului. Un fantastic care poate fi explicat si prin fascinatia fata de universul acvatic, Dunarea scaldând tarâmuri îmbelsugate. Totodata, aceeasi Dunare care pentru români reprezinta o sursa de protectie si abundenta, este nociva pentru dusmani – turcii care beau apa din Dunare se îmbolnavesc si mor. Între Dunarea vazuta de Galán si Amazonul lui Acuña exista o apropiere extrem de mare legata de perceperea apei. Un spatiu deschis, curgator, dar, în acelasi timp, închis si potrivnic necunoscatorilor; profund, mistic, împletind în acelasi creuzet valente precrestine si crestine. Universul acvatic, populat de multe ori de fiinte supranaturale, îsi confirma si în cazul de fata atributele de spatiu care predispune la experiente ce îsi lasa amprenta asupra celor ce îl exploreaza. Lui Diego Galán, militarul crestin plecat din Spania în cautarea aventurii, Dunarea nu i-a fost potrivnica. A supravietuit bataliei si, odata întors în tara sa, si-a conceput memoriile, pastrând fluviului amintiri ce împing la reverie.
Cuvinte-cheie: Diego Galán, batalia de la Calugareni, imaginar spaniol, orase danubiene

VAMILE DE LA DUNARE, DIN ZONA DE LA PORTILE DE FIER PÂNA LA VARSAREA OLTULUI (SECOLELE XIII-XVIII)
DINICA CIOBOTEA, ILEANA CIOAREC
Descarca articol
(Rezumat)
Dezvoltarea comertului a determinat organizarea unui sistem vamal corespunzator. Multe indicii (Diploma Cavalerilor Ioaniti, „Vadul cumanilor”) demonstreaza existenta unor vami în Oltenia înainte de formarea statului feudal Tara Româneasca. Profesorul Henri Stahl într-un temeinic studiu având ca obiect de cercetare aplicarea sociologiei la  domeniul istoriei a enuntat ideea ca organizarea vamala si cea fiscala dateaza cel putin din secolul al XIII-lea din perioada convietuirii românilor cu cumanii si tatarii.
Atestata documentar, cea mai veche vama olteana este cea de la Slatina din privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor  brasoveni, la 20 ianuarie 1368.
Apropiata în timp de vama slatineana este si cea de pe linia Dunarii, de la Calafat.
Vama de la Calafat constituia un centru important al comertului dintre Occident si Orient, îndeplinind rolul de bursa a valorilor negotului intern, extern si de tranzit. La Calafat se întâlneau negustori munteni, olteni, transilvaneni, levantini si italieni.
În fata Vidinului se gasea si un alt punct vamal, cunoscut în documentele interne sub numele de „vadul Diiului”. Acesta era în functiune si înainte de data când este mentionat prima data în documentul  din 12 mai 1529, emis de Moise voievod
Tot pe linia Dunarii, lânga balta Bistret, la capatul ei vestic, în fata localitatii bulgare (Tibru de astazi) functiona înca din 1419 punctul vamal Vadul Bistretului.  Istoricul Dinu C. Giurescu sustine ca acesta exista înca din secolul al XIV-lea, desi primele mentiuni despre balta Bistret nu cuprind vreo referire la vama.
Cuvinte cheie: vama, comert, Dunare, Calafat.

ORASUL SEVERIN
GABRIEL CROITORU, FLORIN NACU
Descarca articol
(Rezumat)
Bazat pe un bogat material edit si inedit, studiul nostru îsi propune înca de la început o analiza a conditiilor socio-economice care au condus la dezvoltarea spatiului urban românesc de la Dunare fenomen care a presupus fie aparitia de noi orase precum Alexandria, Turnu Severin fie dezvoltarea vechilor orase precum Giurgiu si Braila.
Aparitia sa la 22 aprilie 1833, ca oras de negustori, se datoreaza decaderii orasului Cernetim vechea capitala a judetului Mehedinti.
Analizând de asemenea contextul geopolitic si evolutia demografica noi am reconstituit în linii mari evolutia orasului Turnu Severin care a devenit destul de repede, timp de cinci decenii, unul din cele 18 centre urbane principale din vechiul regat.
Cuvinte cheie: istorie urbana, Turnu Severin, Cerneti, evolutie moderna.

COORDONATE ÎN DIPLOMATIA SI POLITICA MILITARA ROMÂNO-IUGOSLAVA ÎN PROBLEMA DUNARII LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS
CEZAR AVRAM
Descarca articol
(Rezumat)
În acest articol, autorii si-au propus sa prezinte politicile promovate de România si Iugoslavia privind Conferinta de la Paris din 1919. reprezentantii României si Iugoslaviei au sustinut aplicarea principiilor de drept international, insistând si asupra aplicarii si pe Dunare a regulilor de  drept utilizate si pe alte fluvii. Înainte de a atinge aceste obiective, guvernul român a sustinut un punct de vedere comun cu alte tari riverane aliate Regatul Unit Sârbo-Croato-Sloven si Republica Cehoslovacia. Delegatia româna de la Conferinta de pace de la Paris a protetsta împotriva masurilor luate de Comisia Interaliata în apele românesti si a cerut aplicarea dispozitiilor tratatului de pace încheiat cu Germania: crearea Comisiei Internationale a Dunarii si desfiintarea Comisiei interaliate la Budapesta.
Desi la Conferinta de pace de la Paris chestiunea Dunarii a fost îndelung discutata, o solutie definitiva nu a fost rezolvata din cauza intereselor diferite ale marilor puteri, dorinta ca o conferinta internationala sa rezolve situatia politica si juridica pe Dunare.
Cuvinte cheie: Dunare, Conferinta de pace de la Paris, delegatie româna, Comisia Internationala a Dunarii.

RELATIILE MILITARE ROMÂNO-IUGOSLAVE ÎNTRE ANII 1924-1933
MIHAELA BARBIERU
Descarca articol
(Rezumat)
Statele din sud-estul european, în perioada anilor 1924-1933, au fost afectate din punct de vedere politico-militar de pretentiile statelor învinse în prima mare conflagratie mondiala, de regimurile autoritare si totalitare ale statelor direct interesate de evolutia politica în Balcani, dar si de criza economica. România si Iugoslavia s-au manifestat ca factori activi în pastrarea bunei întelegeri între state, a statu-quo-ului în cadrul Ligii Natiunilor, desfasurând o activitate intensa în acest sens. În întreaga perioada luata în discutie, factorii politici si militari ai celor doua tari au urmarit garantarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, iar politica dusa de Marile Puteri a fost privita cu prudenta atunci când acestea au facut concesii învinsilor primului razboi mondial.
Securitatea României si a Iugoslaviei a fost consolidata prin reevaluari privind continutul aliantelor politico-militare atât în cadrul Micii Întelegeri, cât si în cadrul unor tratate bilaterale. Tratatele cu Franta, Italia precum si reînnoirea tratatului cu Polonia, au fost pregatite de studii realizate de expertii Statelor Majore ale tarilor componente Micii Întelegeri. O adresa cu caracter secret trimisa de ministrul de razboi ministrului afacerilor straine, din 6 mai 1925, se referea la reînnoirea conventiilor politice, dar si militare cu Regatul Sârbo-Croato-Sloven si Republica Cehoslovaca, care expirau în 23 octombrie 1926, respectiv 19 iunie 1926.
Tratatele bilaterale încheiate în primul deceniu postbelic au constituit elemente importante în  sistemul de securitate al celor doua tari. Pastrarea statu quo-ului, suveranitatii si independentei au fost puncte des dezbatute în întâlnirile expertilor militari ai României si Iugoslaviei.
În deceniul 3 al secolului al XX-lea, sentimentele de incertitudine si insecuritate au persistat în forurile politice si militare nu numai ale României si Iugoslaviei, dar si ale Cehoslovaciei, Poloniei si Greciei. Intrarea Germaniei în Societatea Natiunilor, în septembrie 1926, si adoptarea rezolutiei ce condamna razboiul de agresiune, în septembrie 1927, au fost privite de expertii militari ai României si Iugoslaviei cu neîncredere. Acest lucru se poate observa si din referatul din 2 august al Marelui Stat Major catre primul ministru al guvernului român, în care se atragea atentia asupra unor puncte care trebuiau armonizate în proiectul Briand-Kellogg. Dupa semnarea pactului Briand-Kellogg, atât România, cât si Iugoslavia au actionat în vederea stabilirii raporturilor de buna vecinatate cu statele cu care nu reusisera sa încheie tratatul: România cu U.R.S.S., Ungaria si Bulgaria, Iugoslavia cu Bulgaria, Ungaria si Italia.
Ca urmare a tensionarii situatiei internationale, România si Iugoslavia s-au confruntat cu un fenomen de izolare internationala, ele sesizând factorilor politici necesitatea dezvoltarii actiunilor diplomatice în scopul asigurarii stoparii cerintelor teritoriale ale vecinilor. Planurile de aparare comune, dar si crearea unor structuri militare functionale au constituit preocupari ale factorilor de decizie din cadrul Marilor State Majore ale celor doua tari.
Sfârsitul anului 1931 a adus noi elemente de politica externa care au determinat agravarea izolarii României pe scena internationala. Negocierea tratatului de neagresiune franco-sovietic, precum si negocierea unui tratat sovieto-polonez, dar si apropierea Frantei de catre U.R.S.S. prin acordarea de credite si angajarea unor convorbiri diplomatice în vederea semnarii unui pact de neagresiune, au constituit subiecte de discutie între reprezentantii politici si militari ai României si Iugoslaviei.
Retragerea Germaniei din Societatea Natiunilor la 14 octombrie 1933, prin parasirea lucrarilor Conferintei, a marcat începerea unei noi etape, aceasta fiind marcata de un lung sir de de revizuiri teritoriale impuse de statele fasciste.
În toata aceasta perioada dotarea armatelor, îmbunatatirea comunicatiilor si echiparea teritoriului national cu fortificatii au constituit prioritati ale marilor state majore român si iugoslav. Expertii militari români si iugoslavi au propus guvernelor lor, în noiembrie 1933, ca sefii marilor state majore sa administreze, personal, fondurile necesare înzestrarii armatelor.
În cadrul Societatii Natiunilor, România si Iugoslavia au avut puncte comune privind dezarmarea, relatiile între state, înlaturarea razboiului, dar si reducerea progresiva a armamentelor.
În perioada urmatoare, relatiile dintre cele doua tari au cunoscut o linie pozitiva, mai ales dupa înfiintarea Întelegerii Balcanice în 1934.

ORASELE ROMÂNESTI DIN STÂNGA DUNARII SUB EFECTUL LEGII ADMINISTRATIVE DIN ANUL 1938. STUDIU DE CAZ: ORASUL TURNU SEVERIN
DIANA-MIHAELA PAUNOIU
Descarca articol
(REZUMAT)
Protagonistii regimului carlist, instaurat la 10/11 februarie 1938, au acordat o mare importanta organizarii administrative a tarii. Ei au considerat ca viitoarea configuratie a statului român era strâns legata de aplicarea în mod optim a reformei administrative.
În acest studiu sunt prezentate efectele pe care legea administrativa decretata la 14 august 1938 le-a avut, în general, asupra oraselor românesti din stânga Dunarii si, în special, asupra orasului Turnu Severin, resedinta judetului Mehedinti. El este structurat în doua parti.
În prima parte sunt prezentate pe scurt principalele principii care au stat la baza elaborarii proiectului de lege, prevederile stipulate de legea respectiva cu privire la orase, precum si modificarile introduse în comparatie cu legea administrativa din 27 martie 1936.
În cea de-a doua parte a studiului sunt prezentate punctual etapele procedurii de numire a primarilor orasului resedinta de judet Turnu Severin, precum si masura în care, în timpul mandatelor colonelului Emil Foltzer si avocatului Virgil Netta, au fost înfaptuite prevederile legii referitoare la lucrarile urbanistice. Studiul se încheie cu efectele pe care aplicarea legii administrative le-a avut asupra opiniei publice.
Cuvinte cheie: lege administrativa, Dunare, oras, primar, Turnu Severin.

SCOALA „CORNETTI”
LAURENTIU RADU
Descarca articol
(Rezumat)
Scoala de Arta Cornetti a fost prima scoala de muzica din Craiova, deschisa în 1911, dupa o donatie generoasa facuta de Elefterie si Elena Cornetti. Prestigioasa institutie reprezinta o sursa continua de arta, cultura si educatie, care subliniaza demnitatea romana si lupta pentru realizari marete.
Diverse documente si scrieri subliniaza implicarea familiei Cornetti în viata publica a Craiovei.Testamentul familiei Cornetti a conturat si a definit pozitia legala si regulile interne ale viitoarei scoli de pregatire artistica.
Autoritatile locale, primari si viceprimari au desavârsit dorintele testamentare ale familiei Cornetti prin înfiintarea Scolii de Muzica Elefterie si Elena Cornetti. În armonie cu muzica, Ministerul Public al Educatiei din acea perioada a hotarât ca toate cursurile tinute acolo sa fie echivalente cu cele de la Conservatorul din Iasi si Bucuresti. Transformarea Scolii de Arta în Conservator nu putea avea loc din cauza conditiilor legale ale testamentului lui Cornetti. În anul 1935, dupa o schimbare a dispozitiilor, scoala a devenit Conservatorul Cornetti.
,,Cartea de onoare ” a Scolii de Arta Cornetii pastreaza numele multor oameni faimosi ai epocii, distingându-se printre ei marele compozitor român George Enescu, care a vizitat scoala în diverse ocazii si a avut placerea sa-si auda unele din lucrarile sale în interpretarea mândrilor profesori de muzica si studenti ai acestei scoli.
Cuvinte cheie : Scoala Cornetti Craiova, oras, institutie.

EVOLUTIA COMERTULUI ROMÂNESC ÎN PORTURILE DUNARENE OLTENE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA SI PRIMA JUMATATE A SECOLULUI XX
NARCISA MARIA MITU
Descarca articol
(Rezumat)
Articolul de fata, încearca sa scoata în evidenta rolul important jucat în evolutia comertului românesc extern de catre porturile dunarene din zona Olteniei: Bechet, Calafat, Corabia si Turnu-Severin.
Daca în prima jumatate a secolului al XIX-lea comertul extern realizat prin intermediul acestor porturi era mai redus si destinat a satisface mai mult nevoile turcilor si a tarilor riverane, începând cu a doua jumatatea a acestui secol, comertul românesc se va îndrepta tot mai mult catre tarile occidentale precum: Anglia, Austro-Ungaria, Franta si Italia, cu care, de altfel, România încheiase conventii comerciale.
În timp ce la început comertul extern practicat de România consta în exportul de sare, legume, fructe, vite si derivate animale si într-o mai mica masura în cereale, începând cu anii 1950-1960 se va axa în mod deosebit pe comercializarea produselor agricole, în special grâul.
Reprezentativ pentru exportul si importul românesc este anul 1893 când acesta atinge nivelul maxim, nivel mentinut si în anii urmatori. Comertul românesc în porturile dunarene va fi însa afectat, înregistrându-se o scadere, de izbucnirea razboiului italo-turc din 1911, a celui de-al doilea razboi balcanic si a primei mari conflagratii mondiale.
În perioada interbelica, se remarca anul 1934, când are loc o înviorarea a exportului, înregistrând o crestere cantitativa si valorica însemnata fata de anii 1924-1928.
La sfârsitul primei parti a secolului XX, comertul cu cereale, care a dominat timp de un secol, va începe sa piarda teren în fata comertului cu lemne si a altor produse.
Cuvinte cheie: comertul românesc, porturi oltenesti, Dunare, dezvoltare economica.

COOPERATIA DE CREDIT ÎN MEDIUL URBAN DIN JUDETUL MEHEDINTI: ORGANIZARE, EVOLUTIE SI CADRU LEGISLATIV (1885-1944)
GEORGETA GHIONEA
Descarca articol
(Rezumat)
Reteaua de banci comerciale înfiintata la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, cu sprijinul Bancii Nationale a României nu a reusit sa asigure toate nevoile de capital solicitate de masele largi taranesti, de micii meseriasi si functionari, acestia ramânând în continuare la mâna camatarilor. Pentru a diminua efectele negative ale camatariei, s-a declansat o adevarata campanie în vederea crearii cooperativelor de credit si economie.
Pe baza legilor adoptate dupa 1903 (Legea bancilor populare satesti si a Casei lor centrale din 1903 cu modificarile pe care aceasta le-a suferit în anul 1905; Legea referitoare la înfiintarea cooperativelor de meseriasi si muncitori din 1909; Legea Nenitescu din 1912), care au facilitat dezvoltarea cooperatiei urbane, în Turnu Severin au functionat 5 societati cooperative de credit si economie: Banca Mehedintului, Banca „Severinului”, Banca populara „Dunarea”, Banca Comerciantilor si Industriasilor, Banca „Casa Poporului”. Acestea erau considerate societati comerciale si au fost întemeiate de micii agricultori, de mestesugari, preoti sau functionari. Împrumuturile acordate de aceste banci populare au fost: pentru dotarea gospodariilor, pentru refacerea locuintelor distruse de incendii, pentru continuarea studiilor etc. În ceea ce priveste creditele acordate, ele erau pe termen scurt, de pâna la cel mult un an, iar în cazuri exceptionale pe termen mijlociu, de 4-5 ani.
Pe masura înmultirii bancilor populare si a sporirii mijloacelor lor financiare a aparut necesitatea organizarii lor în uniuni sau federale. Astfel, la 1 mai 1916 si-a început activitatea, în Turnu Severin, Federala „Mehedintul”.
Declansarea primului razboi mondial a îngreunat activitatea bancilor populare urbane din Mehedinti. Între anii 1916-1918 ele nu au desfasurat operatiuni bancare, activitatea lor fiind reluata în anii 1919-1920, când, din cauza lipsei de marfuri de prima necesitate, au organizat servicii de aprovizionare a populatiei cu articole de bacanie.
Dupa primul razboi mondial, bancile populare urbane din judetul Mehedinti si-au desfasurat activitatea pe baza legislatiei, elaborate în perioada 1919-1928. În bilantul încheiat la 31 decembrie 1928, în mediul urban din Oltenia, functionau 18 banci populare, dintre care 4 aveau sediul în Turnu Severin.
Pâna la 1932, numarul bancilor populare a crescut cu înca 6 banci, cooperatia înregistrând  în aceasta perioada cel mai mare numar de institutii de credit de pâna acum. În anii celui de-al doilea razboi mondial, bancile populare urbane din Mehedinti au contribuit la sprijinirea populatiei cu creditele necesare activitatilor productive si au sprijinit aprovizionarea acesteia cu marfuri de larg consum. Dupa anul 1944, principiile cooperatiei moderne vor fi abandonate, fiind înlocuite cu principii care au dus la aservirea completa a economiei cooperatiste de catre stat.
Cuvinte cheie: oras, banca populara, judetul Mehedinti, credit, evolutie.

DISCUTII SI DEZBATERI PARLAMENTARE, PRIVIND REVIZUIRILE CONSTITUTIEI DE LA 1866
LOREDANA MARIA GROZOIU

Descarca articol
(Rezumat)
La nivel constitutional, în cadrul sistemelor de guvernare sunt stabilite decizii obligatorii pentru indivizi si sunt puse în practica masuri în scopul asigurarii sigurantei publice a acestor indivizi, în concordanta cu interesele, nazuintele si idealurile populatiei. Sistemul electoral românesc a reprezentat, si continua sa reprezinte, elementul central al vietii politice, prin intermediul votului natiunea exercitându-si suveranitatea, desemnându-si „actorii” care sa guverneze si sa administreze tara.
Organizarea institutional-moderna româneasca s-a încadrat unui proces general continental, în constituirea sa utilizându-se, cu precadere, modele ale statelor latine. Daca institutiile moderne ale statului român au rezultat dintr-un proces evolutiv general, înregistrat la mijlocul secolului al XIX-lea în Europa, acest proces a fost fundamentat si pe radacini interne.
Având ca izvor Constitutia belgiana din anul 1831, noua lege fundamentala a României din anul 1866, a reprezentat un instrument destinat grabirii procesului de desavârsire a institutiilor moderne ale statului national român. Desfasurata între 16/28 februarie-30 iunie/12 iulie 1866, activitatea de elaborare a Constitutiei a scos la iveala contradictiile dintre fortele social-politice conducatoare ale României din acea perioada. Continuând, într-o alta perioada istorica, procesul început în anul 1858, aceasta Constitutie era, de fapt, o opera de compromis între liberali, conservatori si domn.
Constitutia din anul 1866 a oglindit aparitia unor idei democratice în viata societatii românesti, având un rol deosebit de important în dezvoltarea ulterioara a statului român. Cu toate limitele sale, mentinute din cauza majoritatii conservatoare, aceasta Constitutie a pus bazele sistemului de guvernare reprezentativ în statul român modern.
Aceasta Constitutie a fost revizuita în anii: 1879, 1884 si 1917.
Astfel, în anul 1879 a fost modificat art. 7, în sensul eliminarii interdictiei dobândirii cetateniei române de catre persoanele de religie mozaica.
În iunie 1884 a fost promulgata atât legea pentru revizuirea si modificarea unor articole din Constitutie, precum si noua lege electorala.
La 20 iulie 1917 au fost revizuite alte trei articole ale Constitutiei. Astfel, conform art. 19, era extinsa sfera semantica a sintagmei de „cauza de utilitate nationala”, în cazul exproprierii, pentru a include „întinderea proprietatii rurale prin exproprierea terenurilor cultivabile în masura si conditiile urmatoare, în scopul de a se vinde taranilor cultivatori de pamânt, cu precadere taranilor mobilizati din aceasta categorie sau familiilor lor, daca ei au murit din cauza sau în timpul razboiului”. Prin art. 57, principul votului cenzitar era înlocuit cu votul universal, pe baza reprezentarii proportionale, aplicabil ambelor adunari. Totodata, conform dispozitiilor art. 67 revizuit, Senatul era alcatuit din senatori alesi si din senatori de drept, iar „principiile din legea electorala relative la compunerea Adunarii Deputatilor si Senatului fiind considerate ca dispozitiuni constitutionale vor fi înscrise în acest articol”.
Pe baza acestui asezamânt constitutional au functionat si au evoluat institutiile centrale ale statului român modern, pâna în februarie 1938.
Cuvinte cheie: revizuirea Constitutiei, dezbateri parlamentare, masuri legislative,                    partide politice.

REACTII INTERNE SI INTERNATIONALE REFERITOARE LA ÎNCHEIEREA TRATATULUI DE PACE DE LA BUCURESTI (24 APRILIE / 7 MAI 1918)
GHEORGHE FLORIN GHETAU
Descarca articol
(Rezumat)
La începutul anului 1918 situatia interna si internationala a României era extrem de complicata din cauza faptului ca singurul aliat cu care se afla în contact direct – Rusia – sub aspect geografic a iesit din razboi. Prin urmare, tara noastra a fost învinsa cu toate ca a iesit victorioasa din confruntarile care au avut loc în vara anului 1917. În atari circumstante, singura modalitate prin care putea fi pastrata intacta fiinta statului român era semnarea unui tratat de pace cu Puterile Centrale. Aceasta necesitate stringenta s-a materializat prin semnarea Tratatului de Pace de la Bucuresti la 24 aprilie/7 mai 1918.
Pe de alta parte si Germania si aliatii sai aveau nevoie de o întelegere grabnica cu România pentru a putea trimite cât mai multe unitati militare de pe frontul de est pe cel de vest. Cu toate acestea, Puterile Centrale s-au încapatânat sa impuna României un tratat de pace care continea termeni draconici mai potriviti pentru un dictat decât pentru un tratat de pace.
În mod cât se poate de natural acest tratat a stârnit dezaprobare din partea opiniei publice românesti si din partea Antantei. Din fericire, spre sfârsitul anului 1918 Antanta si-a adjudecat victoria ceea ce a condus la anularea prevederilor Tratatului de Pace de la Bucuresti spre satisfactia tuturor celor oripilati de caracterul sau înrobitor.
Cuvinte cheie: Tratat de Pace, dictat, negociere, Antanta, Puterile Centrale.

LENINALIA. SCURTE OBSERVATII ASUPRA PREZENTEI CULTULUI PERSONALITATII LUI V. I. LENIN ÎN PRESA SOVIETICA
SILVIU-GABRIEL LOHON
(Rezumat)
Imaginea de presa este departe de a fi una realista în a descrie o persoana. Este crearea deliberata a unui simbol pozitiv într-o lume socialista. Carisma evidenta a imaginii originale a lui Lenin a fost extrapolata sau dizolvata, dupa caz, pentru a deveni prizabila de catre mase, însa nu de un public prea sofisticat. Curios, aceasta practica de glorificare a liderului bolsevic ne apare contrara tezelor însele ale lui Marx si ale Lenin potrivit carora istoria urmareste evolutia în serii a luptei de clasa, nefiind nicidecum rezultatul unor actiuni izolate ale unor indivizi.
Cuvinte cheie: Cultul lui Lenin, presa sovietica, cultul personalitatii, ziarul Pravda.

DICTIONAR DE MESERII VECHI. LITERELE A – B
IUSTINA BURCI
(Rezumat)
Disparitia unora dintre mestesuguri si functii, si aparitia altora noi este un fenomen care a avut loc în mod constant de-a lungul timpului si a fost influentat de diferitele situatii conjuncturale care s-au ivit, în diverse momente, de-a lungul istoriei noastre.
Dictionarul de meserii vechi este o lucrare originala în peisajul lexicografiei românesti, care îsi propune sa contribuie atât la o mai buna cunoastere a stratificarii socio-economice din trecut, cât, mai ales, la cunoasterea vocabularului nostru arhaic din diferite domenii de activitate. El cuprinde denumiri ale unor meserii si functii care, fie nu se mai practica deloc astazi (unele au disparut cu multa vreme în urma) fie, cu timpul, au suferit largiri, restrângeri sau schimbari de sens.
Dictionarul se adreseaza unui public larg, format atât din specialisti, cât si din toti aceia care sunt interesati de trecutul lexical al meseriilor si functiilor practicate pe teritoriul tarii noastre.
Articolul de fata prezinta primele doua litere ale dictionarului.
Cuvinte-cheie: meserii vechi românesti, evolutie semantica, dictionar, realitati sociale.

EMINESCU SI REALSEMITISMUL (III)
Tudor Nedelcea
(Rezumat)
În cea de-a treia parte a acestui studiu este prezentat realsemitismul (problematica evreilor), perceptia sa cu privire la necesitatea apararii economiei nationale. România, obtinând independenta politica pe câmpul de lupta, avea nevoie de o independenta economica, „golurile” economice sa fie umplute cu elemente autohtone din rândul burgheziei, pozitive si neproductive, în dauna imigrantilor neproductivi ce nu se supuneau legislatiei nationale. Printre acesti imigranti, el a descoperit si evrei care au venit din Galitia si Rusia (acolo unde au fost persecutati); care se subordonau numai ambasadorilor straini din Bucuresti si care nu doreau sa se integreze în economia româneasca.
Eminescu a criticat numai pe acei evrei care, recent, veniti în tara, într-un numar mare, au cerut drepturi politice, administrative si economice fara sa considere ca au o obligatie fata de stat. Sunt laudati evrei deja stabiliti în tara cu mult timp în urma, care au întreprins o activitate productiva si s-au integrat populatie autohtone. Eminescu a fost prieten cu marii savanti evrei (Moses Gaster, H. Tiktin), a ocrotit evreii din România împotriva unor agresiunii si a fost primul scriitor din lume care a scris despre teatru evreiesc din Iasi. Articolele sale uneori violente se datorau presei straine, calomniatoare, manipulata de Alianta Internationala Israelita privitoare la tara noastra, a amestecului, acesteia organizatii în afacerile noastre interne. Aceste articole sunt raspunsuri documentate privitoare la calomniile mai sus mentionate.
Cuvinte cheie: Semitism, economie nationala, independenta economica, Eminescu.

INFLUENTE SI INTERFERENTE LINGVISTICE: ASPECTE TERMINOLOGICE
IULIA CRISTINA FRÎNCULESCU
(Rezumat)
În acest articol se face o prezentare generala a aspectelor terminologice, conceptuale, în ceea ce priveste influentele asupra limbajului si fenomenele de interferenta care rezulta din contactul a doua sau mai multe limbi si se manifesta prin utilizarea într-o limba a unor elemente specifice unei alte limbi. Pe parcursul evolutiei lor, istorice si geografice, limbile au venit în contact unele cu altele, determinând situatii de interferenta lingvistica. Utilizarea a doua sisteme de limba în acelasi timp, de catre aceleasi subiecte, duce la bilingvism, un alt concept discutat în acest articol. Pe scurt, diversitatea studiilor asupra acestor concepte necesita o imagine de ansamblu, teoretica, a problemelor aflate în discutie, înainte de orice aplicatie practica.
Cuvinte cheie: influenta lingvistica, interferenta lingvistica, contact, bilingvism.

L’ETUDE DES HISTORIES DE VIE SUR LA PROPRIETE ENTRE ARCHIVE ET “CREATION” DU DOCUMENT ETHNOLOGIQUE
Gabriela Boangiu
(Rezumat)
Studiile de folclor trebuie sa realizeze un echilibru constant între observatie si conceptualizare, între a conduce un dialog deschis cu cercetarea de teren si integrarea mobilitatii sale printr-o maniera activa. „Povestirea vietii” este în acelasi timp o metoda de cercetare si un document, o metoda calitativa ce da glas subiectivitatilor multiple. Ea deschide un spatiu de cercetare pentru studiile de folclor. Acest studiu explora capacitatile acestei metode ca directie de cercetare. Studiul acestei tematici in contextul post comunist românesc reprezinta un subiect de cercetare etnologica ce poate fi explorat cu ajutorul acestei metodologii de documentare pe care o propune „povestirea vietii”.
Cuvinte cheie: istoria vietii, România postcomunista, proprietate, document etnologic

ISTORIA UNUI CONCEPT : EROSUL EUROPEAN ÎN SECOLUL AL XIX-LEA
Ion Militaru
(Rezumat)
Subiectul materialului de fata reprezinta un fragment dintr-un  studiu amplu consacrat istoriei erosului european asa cum a fost el gândit si imaginat în cultura occidentala începând cu secolul al XV –lea pâna în secolul al XIX-lea.
Segmentul cronologic ales este semnificativ în sensul în care conceptul în discutie, erosul în matricea culturala occidentala, adauga unele dintre ultimele sale note. Capetele de drum ale acestei istorii sunt reprezentate de doua momente literare: unul care-I prezideaza nasterea (Celestina, de Fernando de Rojas), si altul narat de Gustav Flaubert(Doamna Bovary).
Originalitatea studiului consista în comprehensiunea conceptului în dimensiunea sa genetica, adica în gândirea lui de-a lungul tuturor achizitiilor în urma carora el capata atâtea detereminatii dincolo de care altele nu mai sunt posibile. Flaubert este, unul dintre ultimii autori în a caror opera erosul european este, în privinta notelor majore, încheiat.
Cuvinte cheie: erosul european,  Madame Bovary, cultura, istoria conceptelor.

SARTRE SI PSIHANALIZA
ADRIANA NEACSU
(Rezumat)
Pentru Sarte, omul devine el însusi ca rezultat al proiectului de sine. Acest proiect exprima sintetic raporturile originare ale constiintei cu fiinta, raporturi care determina personalitatea concreta a omului în lume. Metoda prin care se poate pune în evidenta proiectul fundamental de sine este psihanaliza existentiala. Ca sa o obtina, Sarte supune psihanaliza freudiana unei schimbari radicale, astfel încât între psihanaliza lui Freud si psihanaliza lui Sartre exista mai multe deosebiri decât asemanari. În virtutea acestor diferente, psihanaliza existentiala se contureaza ca o metoda originala, care pune în lumina alegerea prin care fiecare persoana se face, adica îsi anunta siesi ceea ce este. În momentul în care psihanaliza existentiala va avea succes în cercetarile sale concrete, ea va distruge moralitatea cotidiana, deoarece omul va întelege ca el este unica sursa a valorii, de vreme ce se face pe sine însusi în deplina libertate, fiind absolut responsabil de actele sale.
Cuvinte cheie: constiinta, proiectul fundamental de sine, psihanaliza freudiana.

O DISCIPLINA LA FRONTIERA SAU O DISCIPLINA AUTONOMA: IMAGINARUL ÎN DEZBATERE
CONSTANTIN MIHAI
(Rezumat)
Controversa privitoare la Imaginar ca o disciplina la frontiera sau o disciplina autonoma este una artificiala. Nu trebuie sa punem problema în acesti termeni, între autonomie si neautonomie, între specificitate si uniformitate, aceasta fiind o falsa problema de la care nu putem trage o concluzie valida. În pofida acestei contradictii, se cuvine sa acordam credit principiilor opozitive. De fapt, Imaginarul tinde sa constituie un domeniu complex al antropologiei. Regasim ideea fondatoare a lui Gilbert Durand, aceea de a aduna în jurul studiilor de antropologie a Imaginarului specialisti din stiintele umaniste. Vocatia interdisciplinara a Imaginarului devine decisiva în procesul lui de constituire ca o disciplina autonoma.
Cuvinte cheie: autonom, Imaginativ, disciplina, specificitate.

RECEPTAREA ÎN DREPTUL ROMÂNESC A NORMELOR DE DREPT ROMAN PRIVITOARE LA ACCEPTAREA MOSTENIRII
TEODOR SÂMBRIAN
(Rezumat)
Dupa prezentarea categoriilor de mostenitori în dreptul roman din punctul de vedere al acceptarii mostenirii sunt descrise, în paralel, în dreptul roman si în dreptul românesc, modalitatile de acceptare a mostenirii, termenul de acceptare si efectele acceptarii mostenirii.
Cuvinte cheie: heredes extremi, heredes voluntari, pro herede gestio, beneficium inventarii.

INDEMNIZATII SI PRESTATII ACORDATE ÎN SISTEMUL DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
ROXANA RADU
(Rezumat)
Accidentul de munca este definit ca fiind o vatamare violenta a organismului sau o intoxicatie acuta profesionala, suferita în timpul prestarii muncii sau în legatura cu aceasta, care cauzeaza incapacitatea temporara de munca, invaliditatea sau decesul salariatului (asiguratului). Indemnizatiile acordate în sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sunt prestatii în bani acordate salariatilor care au suferit o incapacitate de munca (de cele mai multe ori temporara, rareori permanenta) din cauza unui accident de munca. Indemnizatiile acordate în sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sunt mai mult decât o asigurare de venit deoarece în acest sistem de asigurare se pot plati compensatii pentru pierderea sau diminuarea veniturilor, rambursarea sau plata îngrijirilor medicale (în acest caz functionând ca o forma de asigurare de sanatate), ajutoare de deces acordate mostenitorilor salariatului decedat (în acest caz functionând ca o forma de asigurare de viata). Atunci când, în urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale, se produce incapacitatea de munca, invaliditatea sau decesul salariatului, acesta poate primi anumite prestatii stipulate de Legea nr. 346/2002: recuperare medicala,  reabilitare sau perfectionare profesionala, indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatie pentru trecerea temporara în alta munca, indemnizatie pentru reducerea timpului de munca, ajutor de deces, rambursarea cheltuielilor. Contractul individual de munca este suspendat de drept pe durata concediului pentru incapacitate temporara de munca.
Cuvinte-cheie: accident de munca, indemnizatie, incapacitate, boala profesionala, compensatie.

RELATIILE ROMÂNIEI CU FONDUL MONETAR INTERNATIONAL SI BANCA MONDIALA. EFECTE ÎN DEZVOLTAREA RESURSELOR ENERGETICE ROMÂNESTI
PETRE OPRIS, LAURA-ANTOANETA SAVA
(Rezumat)
Primele negocieri ale autoritatilor române cu reprezentantii Fondului Monetar International (FMI) si cei ai Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) au început în vara anului 1968, la Bucuresti. Din pacate, criza cehoslovaca din august 1968 l-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa amâne aderarea României la FMI si BIRD pâna în luna decembrie 1972.
Economia româneasca a fost modernizata cu ajutorul creditelor obtinute de la FMI, BIRD si statele occidentale. Nicolae Ceausescu a utilizat noua sa credibilitate pentru a obtine credite si a negociat cu 16 companii straine pentru a dezvolta exploatarea resurselor energetice existente în Marea Neagra.
Cuvinte cheie: resurse energetice românesti, politici europene, negocieri, dezvoltare regionala.