În decembrie 1965, Biroul Prezidiului Academiei Române a avizat favorabil propunerea privind înfiintarea, la Craiova, a unui Centru de istorie, filologie şi etnografie al Academiei R.S.R., cu următoarea structură organizatorică: A. Sectia de istorie, arheologie, care includea două sectoare: Sectorul de istorie – Sectorul de arheologie; B. Sectia de etnografie si folclor: Sectorul de etnografie – Sectorul de folclor; C. Sectia de literatură şi artă: Sectorul de literatură – Sectorul de artă (procesul verbal nr. 21 al ședinței Biroului Prezidiului Academiei R.S. România din 16 decembrie 1965, pct. 3). Director al Centrului de istorie, filologie și etnografia a fost numit C.S.Nicolãescu- Plopsor, membru corespondent al Academiei, care a impus rapid măsuri de organizare a activității, de dotare și de atragere a resurselor materiale și umane necesare unui bun început instituțional. În acea perioadă, în cadrul Academiei Române erau propuse măsuri pentru dezvoltarea rețelei unităților de cercetare și îmbunătățirea profilului și structurii organizatorice. În ”Darea de seamă asupra activității Academiei pe anul 1965”, prezentată în Sesiunea Adunării Generale a Academiei din 6-8 aprilie 1966, acad. Dumitru Dumitrescu, menționa, alături de măsurile necesare transformării Bazei din Timişoara în filială, hotărârea recentă a Prezidiului, care a fost ratificată de Adunarea Generală, prin care a luat naştere Centrul de istorie, filologie şi etnografie din Craiova. În acest context se aprecia că această hotărâre ”concretizează intenţia noastră (a conducerii Academiei – n.n.) de a crea o bază de cercetări a Academiei în acest oraş”.
În discursul rostit în cadrul Adunării Generale a Academiei în care a fost aprobată înființarea Centrului de istorie, filologie şi etnografie din Craiova, C. S. Nicolăescu-Plopșor, sublinia, cu privire la misiunea acestuia, necesitatea constituirii unui fond documentar monografic regional, alcătuit din tot ce există scris pînă astăzi sub orice formă şi în orice domeniu în Oltenia, începînd cu vechile tiparnițe de la Govora şi Râmnicu-Vâlcea până în zilele noastre, care urma să fie valorificat cu deosebire în ceea ce priveşte materialul inedit. Ca metodă de lucru, urma să fie adoptată ”metoda cercetărilor complexe, cercetări dirijate spre un scop tematic unic, considerînd că numai astfel vom putea realiza o înțelegere deplină şi o prezentare completă a tuturor laturilor care definesc istoriceşte profilul, dezvoltarea şi contri- buția unei populații” (https://icsu.ro/Discurs_CSNicolaescu_Plopsor_AG_Academia_Romana_aprilie_1966.pdf).
De-a lungul timpului, responsabilitatea formării şi îndrumării colectivelor de cercetători a fost asumată de personalități remarcabile ale lumii academice românești: prof. univ. dr. docent C. S. Nicolăescu-Plopșor (1965 –1968), membru corespondent al Academiei; Gheorghe Ivănescu, membru corespondent al Academiei Române (1968-1971); prof. univ. dr. Dumitru Şandru (1971-1972); prof. univ. dr. Traian Lungu, membru corespondent al Academiei Române (1972-1973); prof. univ. dr. docent, Titu Georgescu (1973-1975); conf. univ. dr. Constantin Bărbăcioru (1975-1979); lect. univ. dr. Ion Pătroi (1979-1990); cercet. şt. I Gheorghe Popilian (1990-1998); prof. univ. dr. Vladimir Osiac (1998-2000); prof. univ. dr. Cezar Avram (2000-2020) (a se vedea https://icsu.ro/galerie-directori ). În prezent, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C. S. Nicolăescu-Plopșor, este prof. univ. dr. Sevastian Cercel (https://icsu.ro/cercel-sevastian )
În februarie 1970, Centrul de istorie, filologie și etnografie a trecut, alături de alte instituții de profil, sub îndrumarea Academiei de Științe Sociale și Politice (Decretul nr. 121 din 18 martie 1970 al Consiliului de Stat; Legea nr.18/1970), primind o nouă denumire – Centrul de științe sociale – și o structura organizatorică ce includea noi domenii (economie, sociologie, filosofie). În perioada 1973-1989, Centrul de științe sociale și-a desfășurat activitatea sub îndrumarea Universității din Craiova
Prin Hotărârea Guvernului nr. 625 din 8 martie 1990, Centrul de științe sociale din Craiova a revenit în structura Academiei Române, iar din august 1998 a primit denumirea pe care o păstrează și în prezent – Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C. S. Nicolăescu-Plopșor (HG nr. 503/1998) -, cu menținerea structurii organizatorice și consolidarea specializărilor socio-umane asumate în timp.
Instituția editează anual două reviste indexate internațional:
1. Arhivele Olteniei, fondată în anul 1922 de către un comitet condus de dr. Charles Laugier și C. D. Fortunescu. Prima serie a revistei a apărut în perioada 1922-1943. Seria actuala (Arhivele Olteniei, Serie Nouă) și-a început apariția din anul 1981. A fost publicată încă de la început ca o revistă anuală, în format 24 cm x 16 cm, păstrat până în prezent. Revista este multidisciplinară și publică materiale originale din domeniile arheologie, istorie, etnografie, filosofie, sociologie, economie și drept, fiind adresată în egală măsură specialiștilor interesați de cercetare, profesorilor și studenților. În prezent, revista este inclusă într-un sistem de schimburi cu alte 36 de publicații din întreaga lume.
2. Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane C.S. Nicolăescu-Plopșor este fondat în anul 1999, cu ocazia centenarului C.S. Nicolescu-Plopșor, de un comitet condus de prof. univ. dr. Vladimir Osiac. Revista este multidisciplinară, structurată pe domeniile de activitate ale institutului și are ca scop promovarea activității de cercetare din cadrul acestuia sau a cercetărilor colegilor din țară sau străinătate.
Imobilul din strada Unirii, nr. 68, fost nr. 102, 134, 140, sediul Institutului de Cercetari Socio-Umane „C.S. Nicolaescu Plopsor”
Sfârșitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea corespunde perioadei în care orașul Craiova a trecut prin profunde transformări edilitare: sistematizarea rețelei stradale, amenajarea și modernizarea unor grădini publice importante, construirea și consolidarea unor edificii publice și particulare etc. în mărturii ce astăzi atestă efervescenta creatoare a ceea ce se numeste „arta 1900”.
În această etapă s-au construit de către arhitecții români (Thoma Dobrescu, D. Nedelcu, I.D. Berindei, Petre Antonescu, A. Vincenz) și străini (francezii Albert Galleses, Paul Gottereau, italianul Constantino Cichi) edificii impunătoare și durabile, în stil baroc târziu, arhitectura neoromănească sau în stilul academismului de școala franceză și a renascentismului interioarelor somptuoase: Casa Feraru, Casele Dianu, Casa Poenaru, Casa Viișoreanu, Casa Vorvoreanu, Casele N. Pop, Casa Grigore Pleșa, Casa N. Ghizdăvescu etc.
Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” funcționează în prezent în „Casa N.I. Feraru” (proprietar al moșiei Verbița, județul Dolj), construită între anii 1912-1914 (la 26 mai 1912 cere autorizația primăriei pentru a construi „o casă pe proprietatea mea din strada Unirii nr. 140”). Clădirea este construită în stilul academismului francez, dupa planurile arhitectului craiovean A. Vincenz, cel care a proiectat și alte case pentru diverși proprietari. Clădirea este caracterizată prin acoperiș mansardat, cu ornamentații și stucaturi interioare, bogat decorate, și pictură murală executată de Francisc Trybalski. Instalațiile sanitare au fost realizate de Johann Laub, iar instalațiile de lumină de către inginerul Florea Iliescu. Casa a fost dotată cu sobe în stil renascentist.
În anul 1919, imobilul a fost vândut avocatului craiovean D. Fortunescu, fratele profesorului C.D. Fortunescu, personalitate a vieții spirituale craiovene. Nicolae D. Fortunescu, urmașul lui D. Fortunescu, a vândut-o Ministerului Agriculturii și Domeniilor, în noiembrie 1942, în vederea funcționării unui laborator veterinar. Clădirea, fiind considerată improprie pentru aceasta instituție, a fost cedată Ministerului Învățământului în anul 1943, în schimbul construirii unui laborator de bacteriologie veterinară al Institutului de Seruri și Vaccinuri Pasteur. Ulterior, clădirea a trecut în patrimoniul altor institutii, fiind sediul Primăriei Craiova, ARLUS, Casei Pionierilor, Inspectoratului Școlar, iar din anul 1983 al filialei Academiei Române din Craiova. Clădirea are subsol, parter, etaj, mansardă, două balcoane, hol intrare, hol interior cu scară în formă de spirală, luminat prin ferestre cu vitralii de epocă, ce duce la holul de la etaj. Clădirea are o suprafață de circa 720m2.
