Craiova, important centru politico-administrativ, economic şi cultural de pe Jiul Inferior, avea să cunoască, în urmă cu 55 de ani, începuturile ființării unei instituții inedite pentru spațiul oltenesc. Era momentul în care ilustrul antropolog, arheolog, istoric, geograf, folclorist, etnograf şi cercetător C. S. Nicolaescu-Plopșor, una dintre cele mai mari spirite ale vremii, punea primele cărămizi la temelia a ceea ce avea să devină un veritabil centru academic în inima Olteniei. Mai concret, sub coordonarea sa va începe un lung proces de culegere, analiză și valorificare a informațiilor de teren, a celor din arhive și a creațiilor specialiștilor în științele socio-umane.
Încă din perioada interbelică, principala preocupare a intelectualilor din zona Olteniei, printre care s-a numărat și C. S. Nicolăescu-Plopșor, a fost înființarea unui centru de cercetări în această parte a țării. Deși Societatea „Prietenii științei” și Institutul de arheologie olteană s-au remarcat în anii interbelici prin numeroase activități științifice și literare precum editarea de reviste și efectuarea de săpături arheologice, dorința de a crea un astfel de centru a rămas încă vie și în perioadele următoare. Visul a devenit realitate abia în deceniul șase al secolului al XX-lea. Astfel, la 29 decembrie 1965, Prezidiul Academiei Române a hotărât înființarea, la Craiova, a Centrului de Istorie, Filologie și Etnografie. Ca director, a fost numit Academicianul C. S. Nicolăescu-Plopșor, care îl definea ca: „Tânăr vlăstar al Academiei, altoi de viaţă şi de roadă nouă, pe buturuga străveche, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul şi sufletul iubitei noastre patrii”. Instituția nou creată a fost organizată pe trei secții: secția de arheologie și istorie, cu două sectoare (arheologie și istorie), secția de filologie, cu trei sectoare (istoria literaturii și stilistică, onomastică, toponimie și dialectologie), secția de istoria artei, etnografie și folclor, cu trei sectoare (istoria artei, etnografie și folclor). Era debutul temerar pentru o misiune nobilă, în cadrul căreia cercetarea științifică și valorificarea tezaurului arhivistic aveau să creeze un important corp academic în localitatea doljeană.
Institutul din Craiova, care poartă numele fondatorului său cu mândrie, dar și cu o profundă exigență firească, primește în acest an o dovadă de maturitate, nu doar prin împlinirea a 55 de ani de activitate de cercetare prolifică, dar mai ales prin continuarea anvergurii profesionale a celor ce au urmat la conducerea acestuia. De fapt, poate nu doar un pariu cu sine, cât mai ales o conștientizare a greutății ce apasă pe umerii tuturor celor care i-au făurit destinele.
În decursul timpului, institutul craiovean şi-a schimbat atât locaţiile, cât şi denumirea.
De la înființare și până în februarie 1970 a purtat denumirea de Centrul de istorie, arheologie și filologie. În februarie 1970, odată cu înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R.S. România, instituțiaa trecut sub îndrumarea directă a acesteia, schimbându-şi numele în Centrul de Ştiinţe Sociale, iar din 1973 până în 1989 a fost sub îndrumarea Universităţii din Craiova. După evenimentele din decembrie 1989, Guvernul României a hotărît trecerea mai multor unități de cercetare din țară în subordinea Academiei Române (Decretele Lege nr. 10/1989 și nr. 4/1990), printre care și Centrul de Științe Sociale din Craiova, care primea denumirea de Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova. Sub această titulatură a funcționat până în august 1998, când, conform art. 1 al Hotărârii nr. 503 din 18 august 1998, a primit denumirea de Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopşor”.
Component al vieţii ştiinţifice şi culturale din Oltenia, unitatea de cercetare a devenit, în timp, una dintre instituţiile de renume care şi-a câştigat prestigiul nu numai pe plan local, dar şi la nivel naţional şi internaţional. În anul 1990, Institutul a fost organizat pe patru sectoare: sectorul de istorie-arheologie, sectorul de etnografie, filologie şi folclor, sectorul de economie-sociologie şi sectorul de filosofie, iar începând cu anul 2012, în urma reorganizării instituţiei, în cadrul acesteia funcţionează două departamente științifice: istorie-arheologie și etnografie-filologie-filosofie și un departament administrativ. Biblioteca Institutului deţine un impresionant fond de carte: 85.000 de cărţi, 882 de cărţi rare, dintre care 468 incluse în patrimonial cultural naţional şi 150.0000 de periodice, fond monografic de peste 1.000 de titluri cu lucrări tipărite în Oltenia şi în ţară.
Personalul științific, format, în primii ani de existență, din câţiva „cercetători cu oarecare experienţă, nu prea vârstnici” şi tineri, „mulţi dintre aceştia abia părăsind băncile facultăţilor”, numără, în prezent, peste 20 de cercetători ştiinţifici, doctori și doctoranzi, prin activitatea cărora instituția s-a dovedit a fi o prezență de excepție, unică în Oltenia, o instituție academică importantă a sistemului de cercetare românesc. În decursul timpului, prestigiul instituţiei s-a datorat oamenilor de înaltă ținută științifică care şi-au luat responsabilitatea formării şi îndrumării colectivelor de cercetători: prof. univ. dr. C. S. Nicolăescu Plopşor (1965-1968), prof. univ. dr. Gheorghe Ivănescu (1968-1971), prof. univ. dr. Dumitru Şandru (1971-1972), prof. univ. dr. Traian Lungu (1972-1973), prof. univ. dr. docent Titu Georgescu (1973-1975), prof. univ. dr. Constantin Bărbăcioru (1975-1979), prof. univ. dr. Ion Pătroi (1979-1990), prof. univ. dr. Gheorghe-Mihai Popilian (1990-1998), prof. univ. dr. Vladimir Osiac (1998-2001), prof. univ. dr. Cezar Avram (2001-2019).
În activitatea de cercetare sunt acoperite domenii variate, cu teme de interes ce vizează, în primul rând, regiunea Oltenia, dar și zonele geografice învecinate, româneşti şi balcanice. Culegerea, prelucrarea şi valorificarea imensului tezaur arheologic, arhivistic, lingvistic, etnografic existent în zonă, precum și studierea conexiunilor cu ariile culturale europene, alcătuirea de monografii ale personalităţilor locale şi naţionale, a unor studii privind localităţile sau diferite evenimente şi fenomene din istoria naţională sau universală, toate acestea au constituit teme de interes pentru cercetătorii din cadrul instituției.
Începând cu 1990, cercetarea se realizează pe baza unor programe de cercetare aprobate de către prezidiul Academiei Române şi de granturi obţinute prin concurs. „Hallstattul timpuriu şi mijlociu în Oltenia”, „Romanitatea târzie şi străromânii dintre Carpaţi şi Dunăre (secolele III-XI)”, „Habitatul de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului în sud-vestul României”, „Istoria moşnenilor”, „Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962. Mutaţii socio-economice în satul românesc”, „Structuri sociale, norme şi elite în sud-vestul României (sec. XVI-XX)”, „Dicţionarul personalităţilor din Oltenia”, „Cultură şi civilizaţie urbană în stânga Dunării de Jos”, „Portrete şi imagini nobiliare în secolele XVI-XVIII”, „Biserică şi societate în sud-vestul României (secolele XIV-XX)”, „Civilizaţia tradiţională românească”, „Meşteşuguri săteşti pe teritoriul României”, „Interferenţe culturale şi spirituale între societăţile de tip tradiţional (rurale) şi industrial (urbane) în stânga Dunării de Jos”, „Credinţa ortodoxă şi tradiţia populară – între sacralitate şi raţionalitate”, „Contribuţii la cunoaşterea societăţii româneşti contemporane”, „Antropologie filosofică. Filosofia culturii şi axiologia”, „Revoluţie şi mentalitate în Ţara Românească. O istorie culturală a evenimentului politic”, „Valori semantice în toponimia românească”, „Cartea şi circulaţia cărţii între Carpaţi şi Dunăre (secolele XVI-XX)”, „Dicţionarul curentelor şi personalităţi filosofice româneşti” etc. sunt doar câteva dintre temele de cercetare abordate.
Prin rezultatele cercetărilor, materializate în studii, articole și lucrări de înaltă ținută științifică, colectivul de cercetători din cadrul acestei prestigioase instituții și-a adus o contribuție incontestabilă în păstrarea identității noastre, în cunoașterea și valorizarea patrimoniului cultural, dar și în promovarea valorilor culturale naționale în circuitul internaţional. Multe dintre lucrările științifice ale echipei de cercetători de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu Plopşor” au primit recunoaștere academică. Dintre acestea amintim: Avram Cezar Gabriel, Deceniul stalinist. Colectivizarea în faţa istoriei, premiul „MihailKogălniceanu” al Academiei Române; Anca Ceauşescu, Aşezările rurale din Câmpia Băileştiului (cu elemente de etnografie), premiul „Simion Mehedinţi” al Academiei Române;Sevastian Cercel, Drept civil. Teoria generală a actelor cu titlu gratuit (coautor), premiul „Andrei Rădulescu” al Academiei Române; Sevastian Cercel, Întreţinerea în contextul drepturilor fundamentale (coautor), premiul „Nicolae Titulescu” al Academiei Române; Ileana Cioarec, Boierii Glogoveni, premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române; Dinică Ciobotea, Istoria moşnenilor I-1 (1829-1912), premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române; Gheorghe Dănişor, Filisofia dreptului. Marile curente (coautor), premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române; Gheorghe Iordache, Ocupaţii tradiţionale pe teritoriul României: studiu etnologic, premiul „Simion Florea Marian”; Simona Lazăr, Sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului în sud-vestul României, premiul „Dimitrie Onciul” al Academiei Române; Nicolae Mihai, Revoluţie şi mentalitate în Ţara Românească (1821-1848). O istorie culturală a evenimentului politic, premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei; Ion Militaru, Autonomia umbrei, premiul „Mircea Florian” al Academiei Române.
De asemenea, rezultatele cercetărilor membrilor institutului au primit recunoaştere naţională din partea unor instituţii de prestigiu. Printre acestea se numără: Vladimir Osiac, premiul „Nicolae Iorga”, al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, pentru lucrarea Politica Imperiului ţarist la Dunărea de Jos (1711-1878); Tudor Nedelcea, premiul „Perpessicius”, pentru îngrijirea ediţiei Ion D. Sîrbu, Opere. I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. II. Corespondenţă, oferit de Muzeul Naţional al Literaturii Române; Gheorghe Dănişor, premiul „Istrate Micescu” al Uniunii Juriştilor din România pentru lucrarea Filosofia dreptului. Marile curente; Narcisa Maria Mitu, premiile: III, ediţia a II-a/2011 şi II, ediţia a III-a/2012 ale Arhivelor Naţionale ale României; Georgeta Ghionea, premiul al II-lea al Arhivelor Naţionale ale României, ediţia I/2010; Ileana Cioarec, premiul Societăţii Istorice din România, „Constantin Giurescu”.
Conferințele cu participare națională și internațională, simpozioanele, sesiunile de comunicări științifice, mesele rotunde și lansările de carte au fost și sunt o realitate curentă a activității desfășurate în cadrul instituției. De-a lungul anilor, ICSU „C. S. Nicolăescu Plopşor” a fost organizator sau partener în comitetul de organizare a unor manifestări de prestigiu dintre care amintim: Simpozionul internaţional „Zilele Basarabiei şi Bucovinei” (2005), „Colloque de la Commission d’histoire de l’Académie Roumaine et de l’Académie Polonaise des Sciences” (2005), „Colocviul grupului de istorici franco-români” (2006), Simpozionul internaţional „România în sistemul relaţiilor internaţionale contemporane” (2006), „Sesiunea a XI-a a Comisiei bilaterale a istoricilor din România şi Rusia” (2006), Simpozionul internaţional „Românitate şi Latinitate în Uniunea Europeană” (ediţia I, 2007), „Al XI-lea Colocviu al Romaniştilor din Europa Centro-Orientală şi din Asia” (2007), Simpozionul internaţional „Comisia bilaterală a istoricilor din România şi Rusia” (sesiunea a XIII-a, 2008), Simpozionul internaţional „How to deal with cultural history today” (2009), Congresul internațional „Imagine şi putere politică în Secolul de aur (sec. XVI-XVII)” (2010), Congresul internațional „La voz de Clío: instrumentos y representaciones del poder en la comedia histórica barroca” (2011), Simpozionul internațional „Instituţiile juridice româneşti la 150 de ani de la reforma legislativă a lui A. I. Cuza/Romanian juridical institutions at 150 years of the legislative reform of A. I. Cuza” (2014), Colocviul național „Cultura populară în România. Context istoric şi specific cultural” (2014), Congresul internaţional „Biserică, cultură şi societate în secolele XVI-XVII (al VI-lea Colocviu internaţional al Secolului de Aur)” (2015), Conferinţa Internaţională „May 9 – Europe Day” (2015) ş.a.
Un rol important în viaţa culturală şi ştiinţifică a Olteniei l-au avut revistele editate de Institut, publicarea acestora înscriindu-se între preocupările principale ale conducerii şi ale colectivului de cercetători: „Arhivele Olteniei”, „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane «C. S. Nicolăescu Plopşor»” şi „Hispanica felix”. Acreditate CNCS şi incluse în baze de date internaţionale, revistele se bucură și în prezent de un prestigiu înalt, de o recunoaștere științifică binemeritată.
Acum, la ceas aniversar, putem să afirmăm că suntem onorați de colectivul de cercetători, de colaboratori și personalități ale lumii academice și universitare, alături de care am scris o frumoasă pagină de cultură și civilizație din infinitul istoriei.
